INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect, desăvârșit, fără cusur. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillible.

INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect, desăvârșit, fără cusur. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillible.

INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect. Conducerea unei întreprinderi nu este de loc o problemă simplă. Directivele în sine nu sînt infailibile. V. ROM. decembrie 1953, 289. Nu există nimic infailibil. GHEREA, ST. CR. III 145. – Pronunțat: -fa-i-.

infailíbil (-fa-i-) adj. m., pl. infailíbili; f. infailíbilă, pl. infailíbile

infailíbil adj. m. (sil. -fa-i-), pl. infailíbili; f. sg. infailíbilă, pl. infailíbile

INFAILÍBIL adj. v. cert, sigur.

Infailibil ≠ failibil

INFAILÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate înșela, care nu poate greși; perfect. [Pron. -fa-i-. / cf. fr. infailible, lat. infaillibilis < in – ne, fallere – a înșela].

INFAILÍBIL, -Ă adj. care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect. (< fr. infaillible)

INFAILÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care nu poate greși; nesupus greșelilor. 2) Care are rezultate asigurate. Un remediu ~. [Sil. in-fa-i-] /<fr. infaillible

infailibil a. 1. care sigur se va întâmpla sau va produce efectul său: remediu, rezultat infailibil; 2. care nu se poate înșela: Biserica catolică și Papa se consideră ca infailibili. ║ adv. sigur, fără putință de eroare.

infalíbil, -ă adj. (mlat. in-fallibilis, d. fállere, a înșela. V. fals, falit). Care nu se poate înșela, care nu poate greși: Dumnezeŭ e infalibil. Sigur, care nu poate lipsi: a prezice un succes infalibil. Adv. În mod infalibil. – Fals infailibil (fr. infaillible).

infailibil adj. v. CERT. SIGUR.