Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru inextingibil

INEXTINGÍBIL, -Ă, inextingibili, -e, adj. Care nu poate fi stins; care nu încetează. – Din fr. inextinguible (după stinge).
INEXTINGÍBIL, -Ă, inextingibili, -e, adj. Care nu poate fi stins; care nu încetează. – Din fr. inextinguible (după stinge).
!inextingíbil (i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inextingíbili; f. inextingíbilă, pl. inextingíbile
inextingíbil adj. m. (sil. mf. in-) extingibil
INEXTINGÍBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu poate fi stins; care nu încetează. [Var. inestinguibil, -ă adj. / cf. fr. inextinguible, it. inextinguibile].
INEXTINGÍBIL, -Ă adj. de nestins. ◊ care nu încetează; etern. (< fr. inextinguible, lat. inextinguibilis)

inextingibil definitie

inextingibil dex

Intrare: inextingibil
inextingibil adjectiv
  • silabisire: in-