INEXORÁBIL, -Ă, inexorabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil. – Din fr. inexorable, lat. inexorabilis.

INEXORÁBIL, -Ă, inexorabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil. – Din fr. inexorable, lat. inexorabilis.

INEXORÁBIL, -Ă, inexorabili, -e, adj. (Franțuzism) Care nu poate fi înduplecat, îmblînzit, înduioșat; neînduplecat, implacabil.

inexorábil adj. m., pl. inexorábili; f. inexorábilă, pl. inexorábile

inexorábil adj. m., pl. inexorábili; f. sg. inexorábilă, pl. inexorábile

INEXORÁBIL adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.

INEXORÁBIL, -Ă adj. Neînduplecat, implacabil. [Cf. fr. inexorable, lat. inexorabilis].

INEXORÁBIL, -Ă adj. 1. neînduplecat, fără milă. 2. implacabil. (< fr. inexorable, lat. inexorabilis)

INEXORÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi convins, înduplecat; de neînduplecat; implacabil. [Sil. in-e-xo-] /<fr. inexorable, lat. inexorabilis

inexorabil a. 1. ce nu se poate îndupleca sau îmblânzi; 2. fig. prea sever: legi inexorabile.

*inexorábil, -ă adj. (lat. in-exorábilis, d. ex-órare, a ruga de tot, a îndupleca. V. orațiune). Care nu poate fi înduplecat: judecător inexorabil. Fig. Foarte sever: legile inexorabile ale luĭ Dracone. Adv. În mod inexorabil.

inexorabil adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV.