16 definiții pentru inervare
INERVÁ, pers. 3 inervează,
vb. I.
Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din
fr. innerver. INERVÁRE, inervări,
s. f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. –
V. inerva. INERVÁ, pers. 3 inervează,
vb. I.
Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din
fr. innerver. INERVÁRE, inervări,
s. f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. –
V. inerva. inervá (a ~) (a excita)
vb.,
ind. prez. 3 inerveáză
inerváre (excitare)
s. f.,
g.-d. art. inervắrii;
pl. inervắri
inervá (anat.) vb., ind. prez. 3 sg. inerveáză inerváre (anat.) s. f., g.-d. art. inervării; pl. inervări INERVÁRE s. v. inervație. INERVÁ vb. I. tr. (Despre nervi) A forma rețeaua de nervi a unui organ, a unui țesut. [P.i. 3 -vează. / < fr. innerver].
INERVÁRE s.f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. [<
inerva].
INERVÁ vb. tr. (despre nervi) a forma rețeaua de nervi a unui organ, țesut. (< fr. innerver)
A INERVÁ pers. 3 ~eáză tranz. (organe sau țesuturi) A asigura cu o rețea de nervi. /<fr. inerver *inervațiúne f. (d. inervez; fr. innervation). Mod special de acțiune a elementelor nervoase. Modu distribuiriĭ nervilor într’o regiune: inervațiunea mîniĭ. – Și
-áție și
-áre. *inervéz v. tr. (d. nerv; fr. innerver. V.
e-nervez). Anat. Procur (daŭ) nervĭ uneĭ regiunĭ.
INERVARE s. (FIZIOL.) inervație. (~ pielii.) Inervare dex online | sinonim
Inervare definitie
Intrare: inerva
inerva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inervare
inervare substantiv feminin