Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru inervare

INERVÁ, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.
INERVÁRE, inervări, s. f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. – V. inerva.
INERVÁ, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.
INERVÁRE, inervări, s. f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. – V. inerva.
inervá (a ~) (a excita) vb., ind. prez. 3 inerveáză
inerváre (excitare) s. f., g.-d. art. inervắrii; pl. inervắri
inervá (anat.) vb., ind. prez. 3 sg. inerveáză
inerváre (anat.) s. f., g.-d. art. inervării; pl. inervări
INERVÁRE s. v. inervație.
INERVÁ vb. I. tr. (Despre nervi) A forma rețeaua de nervi a unui organ, a unui țesut. [P.i. 3 -vează. / < fr. innerver].
INERVÁRE s.f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. [< inerva].
INERVÁ vb. tr. (despre nervi) a forma rețeaua de nervi a unui organ, țesut. (< fr. innerver)
A INERVÁ pers. 3 ~eáză tranz. (organe sau țesuturi) A asigura cu o rețea de nervi. /<fr. inerver
*inervațiúne f. (d. inervez; fr. innervation). Mod special de acțiune a elementelor nervoase. Modu distribuiriĭ nervilor într’o regiune: inervațiunea mîniĭ. – Și -áție și -áre.
*inervéz v. tr. (d. nerv; fr. innerver. V. e-nervez). Anat. Procur (daŭ) nervĭ uneĭ regiunĭ.
INERVARE s. (FIZIOL.) inervație. (~ pielii.)

Inervare dex online | sinonim

Inervare definitie

Intrare: inerva
inerva verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inervare
inervare substantiv feminin