inert definitie

11 definiții pentru inert

INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viață, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție. 3. (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din fr. inerte, lat. iners, -tis.
INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viață, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție. 3. (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din fr. inerte, lat. iners, -tis.
inért adj. m., pl. inérți; f. inértă, pl. inérte
inért adj. m., pl. inérți; f. sg. inértă, pl. inérte
INÉRT adj. 1. v. mort. 2. anchilozat, înțepenit, țeapăn. (Are o mână ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanță ~.)
INÉRT, -Ă adj. 1. Nemișcat, neînsuflețit, mort. ♦ Moale, moliu, lipsit de energie. 2. (Fiz.) Cu inerție; referitor la inerție. ♦ (Chim.) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe. [< fr., it. inerte, cf. lat. iners].
INÉRT, -Ă adj. 1. nemișcat, neînsuflețit, mort. ◊ moale, molâu, lipsit de vigoare. 2. (fiz.) cu inerție; referitor la inerție. 3. (chim.; despre elemente, substanțe) lipsit de reactivitate față de alte substanțe. (< fr. inerte, lat. iners)
INÉRT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are mișcare proprie; fără mișcare proprie. 2) fig. Care nu reacționează la factorii din jur; lipsit de vigoare și de energie; molatic; molâu. 3) chim. (despre substanțe) Care nu reacționează la contactul cu alte substanțe; lipsit de reactivitate. /<fr. inerte, lat. iners, ~tis
inert a. 1. fără activitate proprie: massă inertă; 2. fig. fără energie sau voință: spirit inert.
*inért, -ă adj. (lat. in-ers, -értis, d. in-, ne, fără, și ars, artis, artă). Fără activitate, fără mișcare proprie: cadavrele-s inerte. Fig. Fără activitate intelectuală saŭ morală: spirit inert.
INERT adj. 1. mort, neînsuflețit, nemișcat, rece, țeapăn. (O ființă ~.) 2. anchilozat, înțepenit, țeapăn. (Are o mînă ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanță ~.)

inert dex

Intrare: inert
inert adjectiv