INÉPT, -Ă, inepți, -te, adj. Prost, stupid, tâmpit. – Din fr. inepte, lat. ineptus.

INÉPT, -Ă, inepți, -te, adj. (Rar) Prost, stupid, tâmpit. – Din fr. inepte, lat. ineptus.

inépt adj. m., pl. inépți; f. inéptă, pl. inépte

inépt adj. m., pl. inépți; f. sg. inéptă, pl. inépte

INÉPT adj. v. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid.

INÉPT, -Ă adj. (Rar) Prost, tâmpit; stupid. [Cf. fr. inepte, lat. ineptus].

INÉPT, -Ă adj., s. m. f. (om) prost, tâmpit; stupid. (< fr. inepte, lat. ineptus)

INÉPT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de logică; fără nici o noimă; absurd; stupid; alogic; aberant. /<fr. inepte, lat. ineptus

inept a. lipsit de aptitudine, de bun simț, stupid.

*inépt, -ă adj. (lat. in-eptus, d. in, ne, și aptus, apt. V. inapt). Incapabil, prost. Adv. În mod inept.

inept adj. v. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEGHIOBESC. NEROD. NEROZESC. NETOT. PROSTESC. STUPID.