inepție definitie

11 definiții pentru inepție

INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.
INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.
inepțíe s. f., art. inepțía, g.-d. art. inepțíei; pl. inepțíi, art. inepțíile
inepțíe s. f., art. inepțía, g.-d. art. inepțíei; pl. inepțíi, art. inepțíile
INEPȚÍE s. v. prostie.
INEPȚÍE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tâmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia].
INEPȚÍE s. f. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate. (< fr. ineptie, lat. ineptia)
INÉPȚIE ~i f. Faptă sau vorbă ineptă; absurditate; stupiditate. [G.-D. inepției] /<fr. ineptie, lat. ineptia
inepție f. 1. caracterul celui inept; 2. vorbă sau faptă absurdă.
*inepțíe f. (fr. ineptie, lat. inéptia). Incapacitate, prostie. Faptă saŭ vorbă de om inept.
INEPȚIE s. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

inepție dex

Intrare: inepție
inepție substantiv feminin