ineluctabil definitie

9 definiții pentru ineluctabil

INELUCTÁBIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (Livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil. – Din fr. inéluctable, lat. ineluctabilis.
INELUCTÁBIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (Livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil. – Din fr. inéluctable, lat. ineluctabilis.
ineluctábil (livr.) (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. ineluctábili; f. ineluctábilă, pl. ineluctábile
ineluctábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. ineluctábili; f. sg. ineluctábilă, pl. ineluctábile
INELUCTÁBIL adj. v. iminent, inevitabil.
INELUCTÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Inevitabil; de neînlăturat. [Cf. fr. inéluctable, lat. ineluctabilis < in – ne, luctari – a lupta].
INELUCTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi împiedicat; inevitabil; de neînlăturat. (< fr. inéluctable, lat. ineluctabilis)
INELUCTÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care nu poate fi evitat, împiedicat; de neocolit; inevitabil. /<fr. inéluctable, lat. ineluctabilis
ineluctabil adj. v. IMINENT. INEVITABIL.

ineluctabil dex

Intrare: ineluctabil
ineluctabil adjectiv
  • silabisire: in-