INELÁT, -Ă, inelați, -te, adj. 1. (Despre păr) În formă de inel (1), cu inele; buclat, cârlionțat. ♦ (Rar; despre degete) Împodobit cu inele (1). 2. Care este format din inele. ◊ Viermi inelați = viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (5). – Inel + suf. -at.

INELÁT, -Ă, inelați, -te, adj. (Despre păr) În formă de inel (1), cu inele; buclat, cârlionțat. ♦ (Rar; despre degete) Împodobit cu inele (1). ♦ Care este format din inele. ♦ Viermi inelați = viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele (5). – Inel + suf. -at.

inelát adj. m., pl. ineláți; f. inelátă, pl. ineláte

inelát adj. m., pl. ineláți; f. sg. inelátă, pl. ineláte

INELÁ vb. 1. v. ondula. 2. v. secui.

INELÁT adj. 1. v. ondulat. 2. v. buclat.

INELÁT, -Ă adj. (Despre păr) În formă de inele; cârlionțat. ♦ (Despre degete) Împodobit cu multe inele. ♦ (Zool.) Format din inele. ◊ Viermi inelați = viermi care au corpul alcătuit din inele. [< inela].

INELÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. INELAR I. 2) (despre păr) Care este răsucit ca niște inele; buclat; cârlionțat. 3) (despre viermi) Care are corpul format din inele. /inel + suf. ~at

inelát, -ă adj. (d. inel, după fr. annelé. V. anelat). Zool. Compus din inele îmbucate unele în altele, ca vermiĭ, crustaceele ș. a. S. n., pl. e. Animale nevertebrate compuse din asemenea inele.

INELA vb. 1. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.) 2. (SILV.) a secui, (reg.) a certi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.)

INELAT adj. 1. buclat, cîrlionțat, creț, încrețit, ondulat, (rar) zulufat, (prin Olt. șl Munt.) scîrlionțat, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.) 2. buclat, creț, mărgelat. (Lînă ~.)