Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru inelare

INEL├üR, -─é, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture d─âun─âtor, de culoare galben─â-cafenie, care depune ou─â ├«n form─â de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi ╚Öi ale stejarilor ╚Öi a c─ârui larv─â provoac─â mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat ├«ntre degetul mijlociu ╚Öi cel mic, pe care se poart─â, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau v├ónz─âtor de inele. ÔÇô Inel + suf. -ar.
INEL├üR, -─é, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture d─âun─âtor, de culoare galben─â-cafenie, care depune ou─â ├«n form─â de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi ╚Öi ale stejarilor ╚Öi a c─ârui larv─â provoac─â mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat ├«ntre degetul mijlociu ╚Öi cel mic, pe care se poart─â, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau v├ónz─âtor de inele. ÔÇô Inel + suf. -ar.
inelár1 adj. m., pl. inelári; f. ineláră, pl. ineláre
inelár2 (fluture) s. m., pl. inelári
inelár3 (deget) s. n., pl. ineláre
inelár adj. m., pl. inelári; f. sg. ineláră, pl. ineláre
inelár (fluture, fabricant) s. m., pl. inelári
inelár (deget) s. n., pl. ineláre
INELÁ vb. 1. v. ondula. 2. v. secui.
INELÁR s. (ENTOM.; Gastropacha sau Malacosoma neustria) fluture-inelat.
INELÁRE s. 1. v. ondulare. 2. v. secuire.
RECIF CORALIER INELÁR s. v. atol.
INELÁR1 ~ă (~i, ~e) Care se aseamănă cu un inel; de forma unui inel. /inel + suf. ~ar
INELÁR2 ~e n. Al doilea deget de la mână, care urmează după degetul cel mic și pe care se poartă, de obicei, inelul. / inel + suf. ~ar
INELÁR3 ~i m. Fluture dăunător care își depune ouăle pe ramurile pomilor fructiferi sub formă de inele. / inel + suf. ~ar
inelar m. degetul al doilea dup─â cel mic.
inel├ír, -─â adj. (d. inel, dup─â anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al m├«ni─ş, ├«n care, obi╚Önuit, se poart─â inelele.
INELA vb. 1. a (se) bucla, a (se) c├«rlion╚Ťa, a (se) ├«ncre╚Ťi, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. ╚Öi Munt.) a (se) sc├«rlion╚Ťi. (╚śi-a ~ p─ârul.) 2. (SILV.) a secui, (reg.) a certi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.)
INELAR s. (ENTOM.; Gastropacha neustria) fluture-inelat.
INELARE s. buclare, c├«rlion╚Ťare, ├«ncre╚Ťire, ondulare. (~ p─ârului.)
INEL├üRE (< inel) s. f. Ac╚Ťiune de marcare a vie╚Ťuitoarelor (pe╚Öti, p─âs─âri) pentru stabilirea drumurilor de migra╚Ťie.

Inelare dex online | sinonim

Inelare definitie

Intrare: inelar (adj.)
inelar adjectiv substantiv neutru
Intrare: inelare
inelare
Intrare: inela
inela verb grupa I conjugarea a II-a