inelare definitie

21 definiții pentru inelare

INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.
INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.
inelár1 adj. m., pl. inelári; f. ineláră, pl. ineláre
inelár2 (fluture) s. m., pl. inelári
inelár3 (deget) s. n., pl. ineláre
inelár adj. m., pl. inelári; f. sg. ineláră, pl. ineláre
inelár (fluture, fabricant) s. m., pl. inelári
inelár (deget) s. n., pl. ineláre
INELÁ vb. 1. v. ondula. 2. v. secui.
INELÁR s. (ENTOM.; Gastropacha sau Malacosoma neustria) fluture-inelat.
INELÁRE s. 1. v. ondulare. 2. v. secuire.
RECIF CORALIER INELÁR s. v. atol.
INELÁR1 ~ă (~i, ~e) Care se aseamănă cu un inel; de forma unui inel. /inel + suf. ~ar
INELÁR2 ~e n. Al doilea deget de la mână, care urmează după degetul cel mic și pe care se poartă, de obicei, inelul. / inel + suf. ~ar
INELÁR3 ~i m. Fluture dăunător care își depune ouăle pe ramurile pomilor fructiferi sub formă de inele. / inel + suf. ~ar
inelar m. degetul al doilea după cel mic.
inelár, -ă adj. (d. inel, după anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al mîniĭ, în care, obișnuit, se poartă inelele.
INELA vb. 1. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.) 2. (SILV.) a secui, (reg.) a certi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.)
INELAR s. (ENTOM.; Gastropacha neustria) fluture-inelat.
INELARE s. buclare, cîrlionțare, încrețire, ondulare. (~ părului.)
INELÁRE (< inel) s. f. Acțiune de marcare a viețuitoarelor (pești, păsări) pentru stabilirea drumurilor de migrație.

inelare dex

Intrare: inelar (adj.)
inelar adjectiv substantiv neutru
Intrare: inelare
inelare
Intrare: inela
inela verb grupa I conjugarea a II-a