INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.

INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.

inedít (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inedíți; f. inedítă, pl. inedíte

inedít adj. m. (sil. mf. in-), pl. inedíți; f. sg. inedítă, pl. inedíte

INEDÍT adj. v. nou, original.

INEDÍT s. v. originalitate.

INEDÍT, -Ă adj. Care nu a mai fost publicat, editat. ♦ (Fig.) Nou, necunoscut, neobișnuit. [< fr. inédit, cf. lat. ineditus].

INEDÍT, -Ă adj. 1. (despre documente, lucrări) care nu a mai fost publicat. 2. (fig.) nou, necunoscut, neobișnuit. (< fr. inédit, lat. ineditus)

INEDÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lucrări, texte, documente) Care nu a mai fost editat; publicat pentru prima dată. 2) Care anterior nu a fost cunoscut; necunoscut; nou. /<fr. inédit, lat. ineditus

inedit a. care încă n’a fost publicat: opere inedite.

*inédit, -ă adj. (lat. in-éditus, d. in-, ne, și éditus, „scos, emis”, întocmaĭ ca vgr. an-ékdotos. V. edițiune și anecdotă). Care n’a fost tipărit (publicat): poezie inedită. – Ob., dar nu maĭ bine, inedít (după fr.).

inedit adj. v. NOU. ORIGINAL.

INEDIT s. noutate, originalitate. (~ unei teorii.)