industrie definitie

11 definiții pentru industrie

INDÚSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum. 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie extractivă. – Din fr. industrie, lat. industria.
INDÚSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum. 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie extractivă. – Din fr. industrie, lat. industria.
indústrie (-tri-e) s. f., art. indústria (-tri-a), g.-d. art. indústriei; pl. indústrii, art. indústriile (-tri-i-)
indústrie s. f. (sil. -tri-e), art. indústria (sil. -tri-a), g.-d. art. indústriei; pl. indústrii, art. indústriile (sil. -tri-i-)
INDÚSTRIE s.f. 1. Ramură a producției materiale, a economiei naționale care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară atât a produselor obținute în această ramură, cât și a celor produse în agricultură. 2. (Cu determinări) Ramură industrială, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria].
INDÚSTRIE s. f. 1. ramură a producției materiale și a economiei naționale, care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară a produselor obținute. 2. ramură industrială, domeniu al industriei (1). 3. (rar) profesiune, meserie. (< fr. industrie, lat. industria)
INDÚSTRIE ~i f. Ramură a economiei care se ocupă cu valorificarea bogățiilor minerale, a energiei electrice, cu transformarea materiilor prime în produse fabricate. ◊ ~ grea industrie care se ocupă cu producerea mijloacelor de producție. ~ ușoară industrie care se ocupă cu producerea mărfurilor de larg consum. [G.-D. industriei; Sil. -dus-tri-e] /<fr. industrie, lat. industria
industrie f. 1. totalitatea operațiunilor prin cari materiile prime sunt acomodate trebuințelor vieții: industria coprinde obiectele de consumațiune, vestminte, unelte, locuințe; 2. profesiune mecanică și mercantilă, arte industriale: industriile manufacturiere se divid în alimentare, textile și mecanice; 2. fig. practică expediente blamabile: cavaler de industrie, care trăiește mai adesea din escrocherii.
indústrie f. (lat. indústria, activitate, hărnicie, d. indu, în, și strúere, a construi). Meserie, arta de a fabrica: industria feruluĭ. Totalitatea operațiunilor pin care se transformă materiile prime și se produc bogățiĭ: industria agricolă, manufacturieră. Cavaler de industrie, șarlatan, escroc.
INDUSTRIE AERONAUTICĂ / AVIATICĂ, ramură a industriei care grupează totalitatea întreprinderilor care produc materiale volante sau conexe necesară desfășurării activităților de zbor.
INDÚSTRIE (< fr.) s. f. 1. Ramură a producției materiale (și a economiei naționale) în cadrul căreia au loc (pe scară largă) activitățile de desprindere din natură a unor resurse naturale și de transformare a acestora, precum și a altora (ex. a unor produse ale agriculturii) în bunuri pentru producție și bunuri de consum; p. ext. cuprinde și repararea produselor sale. Activitățile industriale se desfășoară în fabrici, uzine, mine, ateliere, centrale electrice etc. 2. (Cu determinări) Sector, ramură sau subramură de activitate industrială. ◊ I. extractivă = grupare de ramuri ale industriei care cuprinde activitățile de desprindere din natură a unor materii utile (ex. extracția cărbunelui, țițeiului, gazelor naturale, minereurilor), sau care realizează și unele activități de prelucrare primară (ex. prepararea cărbunilor și minereurilor etc.). ◊ I. prelucrătoare = grupare a ramurilor industriale care cuprinde activitățile de prelucrare și transformare a materiilor prime provenite din industria extractivă și din agricultură, în produse finite, fie bunuri de producție, fie bunuri de consum (ex. alimentară, textilă, pielărie și încălțăminte, prelucrarea lemnului, prelucrarea țițeiului, chimică, construcțiile metalice și produse din metal, i. de mașini și echipamente etc.). I. casnică v. producție casnică.

industrie dex

Intrare: industrie
industrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-e