INDUSTRIALÍSM s. n. 1. Orientare în gândirea economică care preconizează dezvoltarea industriei și ridicarea acesteia la nivelul de ramură principală a economiei. 2. Teorie economică care acordă preponderență industriei în activitatea economică. [Pr.: -tri-a-] – Din fr. industrialisme.

INDUSTRIALÍSM s. n. 1. Orientare în gândirea economică care preconizează dezvoltarea industriei și ridicarea acesteia la nivelul de ramură principală a economiei. 2. Teorie economică care acordă preponderență industriei în activitatea economică. [Pr.: -tri-a-] – Din fr. industrialisme.

industrialísm (-tri-a-) s. n.

industrialísm s. n. (sil. -tri-a-)

INDUSTRIALÍSM s.n. Sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare. ♦ Teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei. [Pron. -tri-a-. / cf. fr. industrialisme].

INDUSTRIALÍSM s. n. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare. ◊ teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei. (< fr. industrialisme)

INDUSTRIALÍSM n. Tendință de a acorda industriei o importanță preponderentă. /<fr. industrialisme

industrialism n. predominarea industriei, sistemă ce consideră industria ca scopul principal al omului în societate.

*industrialízm n. (d. industrial). Sistema de a considera industria ca principalu scop al omuluĭ în societate. Preponderență industrială: industrializmu englez.