Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru indura╚Ťie

INDUR├ü╚ÜIE, indura╚Ťii, s. f. (Med.) Proces patologic caracterizat prin cre╚Öterea consisten╚Ťei unui ╚Ťesut sau a unui organ. ÔÖŽ B─ât─âtur─â. ÔÇô Din fr. induration.
INDUR├ü╚ÜIE, indura╚Ťii, s. f. (Med.) Proces patologic caracterizat prin cre╚Öterea consisten╚Ťei unui ╚Ťesut sau a unui organ. ÔÖŽ B─ât─âtur─â. ÔÇô Din fr. induration.
indur├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. indur├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. indur├í╚Ťiei; pl. indur├í╚Ťii, art. indur├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
indur├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. indur├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. indur├í╚Ťiei, pl. indur├í╚Ťii, art. indur├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
INDUR├ü╚ÜIE s.f. ├Änt─ârire anormal─â a unui ╚Ťesut sau organ. ÔÖŽ B─ât─âtur─â. [Gen. -iei. / cf. fr. induration, lat. induratio].
INDUR├ü╚ÜIE s. f. 1. stare de ├«nt─ârire anormal─â a unui ╚Ťesut sau organ. 2. parte indurat─â; b─ât─âtur─â. (< fr. induration, lat. induratio)
INDUR├ü╚ÜIE ~i f. Stare patologic─â const├ónd ├«n ├«nt─ârirea anormal─â a unui ╚Ťesut organic. [G.-D. indura╚Ťiei] /<fr. induration
*indura╚Ťi├║ne f. (lat. in-dur├ítio, -├│nis). Med. ├Änv├«rto╚Öarea anormal─â a unu─ş ╚Ťesut. Parte v├«rtoas─â (dur─â).

Indura╚Ťie dex online | sinonim

Indura╚Ťie definitie

Intrare: indura╚Ťie
indura╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e