Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru indulgen╚Ť─â

INDULG├ëN╚Ü─é, (2) indulgen╚Ťe, s. f. 1. Atitudine ├«ng─âduitoare fa╚Ť─â de gre╚Öeli; toleran╚Ť─â, ├«ng─âduin╚Ť─â, bun─âtate. 2. Iertare total─â sau par╚Ťial─â a p─âcatelor pe care Biserica catolic─â o acord─â credincio╚Öilor ei ├«n schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce con╚Ťine textul rug─âciunilor care trebuie spuse pentru a ob╚Ťine aceast─â iertare. ÔÇô Din fr. indulgence, lat. indulgentia.
INDULG├ëN╚Ü─é, (2) indulgen╚Ťe, s. f. 1. Atitudine ├«ng─âduitoare fa╚Ť─â de gre╚Öeli; toleran╚Ť─â, ├«ng─âduin╚Ť─â, bun─âtate. 2. Iertare total─â sau par╚Ťial─â a p─âcatelor pe care Biserica catolic─â o acord─â credincio╚Öilor ei ├«n schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce con╚Ťine textul rug─âciunilor care trebuie spuse pentru a ob╚Ťine aceast─â iertare. ÔÇô Din fr. indulgence, lat. indulgentia.
indulg├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. indulg├ęn╚Ťei; (acte) pl. indulg├ęn╚Ťe
indulg├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. indulg├ęn╚Ťei; (h├órtii) pl. indulg├ęn╚Ťe
INDULG├ëN╚Ü─é s. 1. v. iertare. 2. v. ├«ng─âduin╚Ť─â.
Indulgen╚Ť─â Ôëá exigen╚Ť─â
INDULG├ëN╚Ü─é s.f. 1. Atitudine ├«ng─âduitoare fa╚Ť─â de gre╚Öeli; toleran╚Ť─â, ├«ng─âduin╚Ť─â, bun─âtate. 2. Document dat de pap─â pentru iertarea p─âcatelor credincio╚Öilor ├«n schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence, lat. indulgentia].
INDULG├ëN╚Ü─é s. f. 1. atitudine ├«ng─âduitoare fa╚Ť─â de gre╚Öeli; toleran╚Ť─â, ├«ng─âduin╚Ť─â. 2. document dat de pap─â pentru iertarea p─âcatelor credincio╚Öilor ├«n schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence, lat. indulgentia)
INDULG├ëN╚Ü─é ~e f. 1) Caracter indulgent. 2) Atitudine indulgent─â; u╚Öurin╚Ť─â de a ierta; ├«ng─âduin╚Ť─â. 3) (├«n biserica catolic─â) Iertare total─â sau par╚Ťial─â a p─âcatelor acordat─â credincio╚Öilor ├«n schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence, lat. indulcentia
indulgen╚Ť─â f. 1. u╚Öurin╚Ť─â de a scuza, de a ierta gre╚Öeli; 2. iertare pentru p─âcate, de pedepse temporale, ce acord─â uneori Biserica catolic─â.
*indulg├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. indulgentia). Bun─âtate ╚Öi facilitate de a ─şerta gre╚Öelile altora sa┼ş de a permite cu─şva ceva. ─Čertare de p─âcate acordat─â une-or─ş de biserica catolic─â.
INDULGEN╚Ü─é s. 1. iertare, ├«ndurare, ├«ng─âduin╚Ť─â, milostivire, (livr.) clemen╚Ť─â. (Cere cu umilin╚Ť─â ~.) 2. ├«ng─âduin╚Ť─â, ├«ng─âduire, toleran╚Ť─â, (rar) tolerantism, (pop.) ├«ng─âduial─â, (├«nv.) r─âbdare. (Manifest─â prea mult─â ~.)
INDULG├ëN╚Ü─é (< fr., lat.) 1. Atitudine ├«ng─âduitoare fa╚Ť─â de gre╚Öelile cuiva; toleran╚Ť─â, ├«ng─âduin╚Ť─â. 2. (├Än dreptul roman) Gra╚Ťiere acordat─â cu prilejul unei solemnit─â╚Ťi. 3. (REL.) Act de iertare a p─âcatelor acordat credincio╚Öilor catolici, ini╚Ťial ├«n schimbul peniten╚Ťei publice sau al unor opere de binefacere, iar, ulterior, ├«n schimbul unei sume de bani. I. aveau un caracter temporar ╚Öi puteau fi totale (iertarea tuturor p─âcatelor), care erau acordate de Pap─â, ╚Öi par╚Ťiale (iertarea anumitor p─âcate), ce puteau fi date ╚Öi de ├«nal╚Ťi ierarhi ai Bisericii. ├Än sec. 16, ├«n timpul papei Leon X, comer╚Ťul cu i. a proliferat abuziv, ceea ce a constituit unul dintre principalele motive folosite de Luther, care le-a atacat cu violen╚Ť─â, ├«n ini╚Ťierea Reformei. Conciliul de la Trento (1562) a interzis practica v├ónz─ârii i., iar ├«n 1967 papa Paul VI a rev─âzut modul de acordare ╚Öi de aplicare a lor.

Indulgen╚Ť─â dex online | sinonim

Indulgen╚Ť─â definitie

Intrare: indulgen╚Ť─â
indulgen╚Ť─â substantiv feminin