INDUCTOMÉTRU, inductometre, s. n. (Elt.) Aparat pentru măsurarea curenților de inducție. – Din fr. inductomètre.

INDUCTOMÉTRU, inductometre, s. n. (Elt.) Aparat pentru măsurarea curenților de inducție. – Din fr. inductomètre.

inductométru s. n., pl. inductométre

INDUCTOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea curenților de inducție. [< fr. inductomètre].

INDUCTOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea curenților de inducție. (< fr. inductomètre)

INDUCTO- „inducție”. ◊ L. inductus „condus, adus, introdus” > fr. inducto-, engl. id., germ. indukto- > rom. inducto-. □ ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea curenților de inducție; ~termie (v. -termie), s. f., producere de căldură cu ajutorul inducției electromagnetice.