Definiția cu ID-ul 14546:
INDÚCE, indúc,
vb. III.
Tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ◊
Expr. A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (
Log.) A face un raționament inductiv.
2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [
Part. indus] – Din
lat. inducere (cu sensuri după
fr. induire).
Inducere dex online | sinonim
Inducere definitie