Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru induce

IND├ÜCE, ind├║c, vb. III. Tranz. 1. A ├«mpinge, a ├«ndemna pe cineva s─â fac─â un lucru. ÔŚŐ Expr. A induce ├«n eroare = a ├«n╚Öela, a am─âgi. ÔÖŽ (Log.) A face un ra╚Ťionament inductiv. 2. A produce un c├ómp electric prin induc╚Ťie electromagnetic─â. [Part. indus] ÔÇô Din lat. inducere (cu sensuri dup─â fr. induire).
IND├ÜCE, ind├║c, vb. III. Tranz. 1. A ├«mpinge, a ├«ndemna pe cineva s─â fac─â un lucru. ÔŚŐ Expr. A induce ├«n eroare = a ├«n╚Öela, a am─âgi. ÔÖŽ (Log.) A face un ra╚Ťionament inductiv. 2. A produce un c├ómp electric prin induc╚Ťie electromagnetic─â. [Part. indus] ÔÇô Din lat. inducere (cu sensuri dup─â fr. induire).
IND├ÜCE, ind├║c, vb. III. Tranz. 1. (Numai ├«n expr.) A induce ├«n eroare = a face (pe cineva) s─â cread─â sau s─â i se par─â c─â ceva este altfel dec├«t e ├«n realitate; a ├«n╚Öela, a am─âgi. Nu obosesc tot c├«nt├«nd laude nemeritate unor persoane din Principate ╚Öi induc├«nd astfel ├«n eroare opinia public─â. BOLINTINEANU, O. 253. 2. A produce un c├«mp electric prin induc╚Ťie electromagnetic─â. ÔÇô Forme gramaticale: part. indus.
ind├║ce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ind├║c, 1 pl. ind├║cem, 2 pl. ind├║ce╚Ťi; imp. ind├║, neg. nu ind├║ce; part. ind├║s
indúce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indúc; part. indús
IND├ÜCE vb. III. tr. 1. (Log.) A face un ra╚Ťionament inductiv. ÔŚŐ A induce ├«n eroare = a ├«n╚Öela, a am─âgi. 2. A produce o induc╚Ťie electromagnetic─â. [P.i. ind├║c, part. -dus. / < lat. inducere].
IND├ÜCE vb. tr. 1. a ├«mpinge, a ├«ndemna pe cineva s─â fac─â ceva; a incita; a determina. ÔÖŽ a ~ ├«n eroare = a ├«n╚Öela. 2. (log.) a face un ra╚Ťionament inductiv. 3. a produce o induc╚Ťie electromagnetic─â. 4. a produce, a cauza, a provoca. (< lat. inducere)
A IND├ÜCE ind├║c tranz. 1) (├«n opozi╚Ťie cu a deduce) A afla prin induc╚Ťie. 2): ~ ├«n eroare a face s─â ia un neadev─âr drept adev─âr; a am─âgi; a ├«n╚Öela; a p─âc─âli; a ╚Ömecheri. 3) (c├ómpuri electrice) A produce prin induc╚Ťie electromagnetic─â. /<lat. inducere
induce v. 1. a ├«mpinge, a conduce: a induce ├«n eroare; 2. a face o induc╚Ťiune, a trage o consecven╚Ť─â.
*ind├║c, -d├║s, a -d├║ce v. tr. (lat. in-d├║cere. V. duc). Duc ├«n, ├«mping ├«n: a induce pe cineva ├«n eroare. Fac o induc╚Ťiune, conclud: de acolo induc c─â ╚Öi el va c─âdea. V. deduc.

Induce dex online | sinonim

Induce definitie

Intrare: induce
induce verb grupa a III-a conjugarea a X-a