Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru induc╚Ťie

IND├ÜC╚ÜIE, induc╚Ťii, s. f. 1. Form─â fundamental─â de ra╚Ťionament, care realizeaz─â trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influen╚Ťare a unui fenomen de c─âtre un alt fenomen altfel dec├ót printr-o ac╚Ťiune mecanic─â nemijlocit─â. ÔŚŐ Induc╚Ťie magnetic─â = m─ârime fizic─â vectorial─â care, ├«mpreun─â cu intensitatea c├ómpului magnetic, determin─â macroscopic starea magnetic─â a c├ómpului electromagnetic din corpuri. Induc╚Ťie electric─â = m─ârime fizic─â vectorial─â care, ├«mpreun─â cu intensitatea c├ómpului electric, determin─â macroscopic starea electric─â a c├ómpului electromagnetic din corpuri. Induc╚Ťie electromagnetic─â = fenomen de apari╚Ťie a unei tensiuni electromotoare ├«ntr-un circuit str─âb─âtut de un flux magnetic variabil. Induc╚Ťie electrostatic─â = separare a sarcinilor electrice ╚Öi redistribuire a lor pe suprafa╚Ťa unui conductor, datorat─â ac╚Ťiunii unui c├ómp electric; electrizare prin influen╚Ť─â1 (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de excita╚Ťie sau de inhibi╚Ťie aflat─â ├«ntr-un centru nervos favorizeaz─â sau determin─â apari╚Ťia st─ârii opuse ├«ntr-un alt centru nervos. ÔÇô Din fr. induction, lat. inductio.
IND├ÜC╚ÜIE, induc╚Ťii, s. f. 1. Form─â fundamental─â de ra╚Ťionament, care realizeaz─â trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influen╚Ťare a unui fenomen de c─âtre un alt fenomen altfel dec├ót printr-o ac╚Ťiune mecanic─â nemijlocit─â. ÔŚŐ Induc╚Ťie magnetic─â = m─ârime fizic─â vectorial─â care, ├«mpreun─â cu intensitatea c├ómpului magnetic, determin─â macroscopic starea magnetic─â a c├ómpului electromagnetic din corpuri. Induc╚Ťie electric─â = m─ârime fizic─â vectorial─â care, ├«mpreun─â cu intensitatea c├ómpului electric, determin─â macroscopic starea electric─â a c├ómpului electromagnetic din corpuri. Induc╚Ťie electromagnetic─â = fenomen de apari╚Ťie a unei tensiuni electromotoare ├«ntr-un circuit str─âb─âtut de un flux magnetic variabil. Induc╚Ťie electrostatic─â = separare a sarcinilor electrice ╚Öi redistribuirea lor pe suprafa╚Ťa unui conductor, datorit─â ac╚Ťiunii unui c├ómp electric; electrizare prin influen╚Ť─â1 (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de excita╚Ťie sau de inhibi╚Ťie aflat─â ├«ntr-un centru nervos favorizeaz─â sau determin─â apari╚Ťia st─ârii opuse ├«ntr-un alt centru nervos. ÔÇô Din fr. induction, lat. inductio.
ind├║c╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. ind├║c╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. ind├║c╚Ťiei; pl. ind├║c╚Ťii, art. ind├║c╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
ind├║c╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. ind├║c╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. ind├║c╚Ťiei; pl. ind├║c╚Ťii, art. ind├║c╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
INDUC╚ÜIE ELECTROST├üTIC─é s. v. electrizare prin influen╚Ť─â.
IND├ÜC╚ÜIE s.f. 1. (Log.) Form─â de ra╚Ťionament prin care se realizeaz─â trecerea de la particular la general. ÔÖŽ Procedeu de demonstrare a propozi╚Ťiilor generale ├«n matematic─â ╚Öi ├«n alte ╚Ötiin╚Ťe deductive. ÔÖŽ Concluzie ob╚Ťinut─â prin induc╚Ťie (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excita╚Ťie sau de inhibi╚Ťie dintr-un centru nervos favorizeaz─â sau determin─â apari╚Ťia st─ârii opuse ├«ntr-un alt centru nervos. 3. Producere sau influen╚Ťare a unui fenomen ori proces sub ac╚Ťiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ÔÖŽ (Electr.) Producere a unui curent electric ├«ntr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. induc╚Ťiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. induk╚Ťiia].
IND├ÜC╚ÜIE s. f. 1. ra╚Ťionament prin care se realizeaz─â trecerea de la particular la general. ÔŚŐ metod─â de demonstrare a propozi╚Ťiilor generale ├«n matematic─â ╚Öi ├«n alte ╚Ötiin╚Ťe deductive. 2. concluzie prin induc╚Ťie (1). 3. influen╚Ť─â exercitat─â de un ╚Ťesut oarecare asupra ╚Ťesuturilor vecine. ÔŚŐ mecanism nervos prin care o stare de excita╚Ťie sau de inhibi╚Ťie dintr-un centru nervos favorizeaz─â, sau determin─â apari╚Ťia st─ârii opuse ├«ntr-un alt centru nervos. 4. producere sau influen╚Ťare a unui fenomen ori proces de c─âtre stimuli, factori, enzime etc. ÔŚŐ producere a unui curent electric ├«ntr-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio)
IND├ÜC╚ÜIE ~i f. 1) (├«n opozi╚Ťie cu deduc╚Ťie) Opera╚Ťie mintal─â const├ónd ├«n trecerea de la fapte la generaliz─âri, de la particular la general. 2) Concluzie ob╚Ťinut─â printr-un astfel de ra╚Ťionament. 3): ~electromagnetic─â producere a unui c├ómp electric cu for╚Ť─â electromotoare, prin varia╚Ťia c├ómpului magnetic. [G.-D. induc╚Ťiei] /<lat. inductio, ~onis, fr. induction
*induc╚Ťi├║ne f. (lat. in-d├║ctio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a alipi o propozi╚Ťiune la alta consider├«nd-o pe a do┼şa ca o consec┼şen╚Ť─â a prime─ş, ac╚Ťiunea de a ra╚Ťiona de la efect la cauz─â, de la particular la general: induc╚Ťiunea joac─â mare rol ├«n ╚Ötiin╚Ťele experimentale. Consec┼şen╚Ť─â (concluziune) scoas─â a╚Öa: supersti╚Ťiunile populare-s rezultatu induc╚Ťiuni─ş. Fiz. O ac╚Ťiune particular─â a curen╚Ťilor electric─ş. V. deduc╚Ťiune.
IND├ÜC╚ÜIE (< fr., lat.) s. f. 1. (LOG., FILOZ.) Form─â fundamental─â de ra╚Ťionament care trece de la particular la general, de la fapte la concepte. I. este de dou─â feluri: complet─â ╚Öi incomplet─â, dup─â cum se enumer─â sau nu toate cazurile existente. I. ╚Ötiin╚Ťific─â se bazeaz─â pe dezv─âluirea esen╚Ťei, a legii. Spre deosebire de deduc╚Ťie, cu care se afl─â ├«n raport de subordonare, i. nu are dec├ót o concluzie probabil─â. ÔŚŐ I. matematic─â (o form─â a induc╚Ťiei complete) = metod─â de demonstra╚Ťie a unor propozi╚Ťii matematice, ce au drept indici numere naturale, prin parcurgerea urm─âtoarelor etape: se stabile╚Öte cel mai mic num─âr pentru care propozi╚Ťia are sens ╚Öi se verific─â valabilitatea ipotezei ├«n acest caz, apoi se demonstreaz─â c─â, dac─â ipoteza e verificat─â de propozi╚Ťiile notate cu indici p├ón─â la un num─âr natural, ╚Öi propozi╚Ťia notat─â cu indicele urm─âtor este adev─ârat─â; se trage, ├«n acest caz, concluzia c─â toate propozi╚Ťiile sunt adev─ârate. 2. (FIZIOL.) Mecanism nervos prin care starea de excita╚Ťie sau de inhibi╚Ťie dezvoltat─â ├«ntr-un centru nervos favorizeaz─â sau determin─â apari╚Ťia st─ârii opuse ├«ntr-un alt centru nervos. ÔÖŽ (EMBRIOL.) Proces prin care o celul─â sau un ╚Ťesut influen╚Ťeaz─â celule sau ╚Ťesuturi ├«nvecinate. 3. (FIZ.) Producere sau influen╚Ťare a unui fenomen de c─âtre un alt fenomen altfel dec├ót printr-o ac╚Ťiune mecanic─â nemijlocit─â. ÔŚŐ I. electromagnetic─â = producere a unei tensiuni electromotoare (numit─â tensiune indus─â), de-a lungul unei curbe ├«nchise, de c─âtre un c├ómp magnetic variabil ├«n timp (numit c├ómp inductor); tensiunea indus─â este propor╚Ťional─â cu viteza de varia╚Ťie a fluxului magnetic inductor, iar sensul s─âu este orientat astfel ├«nc├ót c├ómpul magnetic al curentului electric pe care l-ar produce s─â se opun─â prin c├ómpul s─âu magnetic varia╚Ťiei fluxului inductor. ÔŚŐ I. mutual─â = i. electromagnetic─â, cu caracter reciproc, care apare ├«ntre dou─â circuite al─âturate, str─âb─âtute de curen╚Ťi electrici variabili. ÔŚŐ I. proprie = i. electromagnetic─â produs─â ├«ntr-un circuit unic, tensiunea indus─â dator├óndu-se varia╚Ťiei curentului electric care str─âbate circuitul; autoinduc╚Ťie, selfinduc╚Ťie. Bobin─â de i. v. bobin─â; i. electrostatic─â v. influen╚Ť─â2 (2); electrizare prin ~. 4. (FIZ.) i. electric─â = m─ârime vectorial─â care, ├«mpreun─â cu intensitatea, caracterizeaz─â local componenta electric─â a c├ómpului electromagnetic. ÔŚŐ I. magnetic─â = m─ârime vectorial─â care, ├«mpreun─â cu intensitatea, caracterizeaz─â local componenta magnetic─â a c├ómpului electromagnetic.

Induc╚Ťie dex online | sinonim

Induc╚Ťie definitie

Intrare: induc╚Ťie
induc╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e