Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru indubitabil

INDUBIT├üBIL, -─é, indubitabili, -e, adj. Ne├«ndoios, cert, sigur. ÔÇô Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.
INDUBIT├üBIL, -─é, indubitabili, -e, adj. (Livr.) Ne├«ndoios, cert, sigur. ÔÇô Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.
INDUBIT├üBIL, -─é, indubitabili, -e, adj. (Fran╚Ťuzism rar) Ne├«ndoios.
indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. indubitábilă, pl. indubitábile
indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. sg. indubitábilă, pl. indubitábile
INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.
INDUBITÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Neîndoios, cert, sigur. [Cf. fr. indubitable, lat. indubitabilis].
INDUBITÁBIL, -Ă adj. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur. (< fr. indubitable, lat. indubitabilis)
INDUBITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit; cert; sigur; incontestabil; neîndoielnic. /<fr. indubitable, lat. indubitabilis
*indubit├íbil, -─â adj. (lat. in-dubitabilis). Ne├«ndo─şos, care nu e dubitabil: victorie indubitabil─â. Adv. ├Än mod indubitabil.
indubitabil adj. v. CATEGORIC. CERT. EVIDENT. INCONTESTABIL. INDISCUTABIL. NECONTESTABIL. NECONTESTAT. NEDISCUTABIL. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. SIGUR. VĂDIT.

Indubitabil dex online | sinonim

Indubitabil definitie

Intrare: indubitabil
indubitabil adjectiv