Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru indru╚Öaim

dro╚Öa├şm sm vz indru╚Öaim
INDRI╚śA├ŹM s. m. v. indru╚Öaim.
INDRU╚śA├ŹM, indru╚Öaimi, s. m. 1. Plant─â ag─â╚Ť─âtoare decorativ─â din familia leguminoaselor, cu flori ro╚Öii, violete sau albe; s├óngele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Mu╚Öcat─â. [Var.: indri╚Öa├şm s. m.] ÔÇô Din tc. itir╚Öahi, itri╚Öahi.
INDRI╚śA├ŹM s. m. v. indru╚Öaim.
INDRU╚śA├ŹM, indru╚Öaimi, s. m. 1. Plant─â ag─â╚Ť─âtoare decorativ─â din familia leguminoaselor, cu flori ro╚Öii, violete sau albe; s├óngele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Mu╚Öcat─â. [Var.: indri╚Öa├şm s. m.] ÔÇô Din tc. itir╚Öahi, itri╚Öahi.
INDRI╚śA├ŹM s. m. v. indru╚Öaim.
INDRU╚śA├ŹM, indru╚Öaimi, s. m. Plant─â ag─â╚Ť─âtoare decorativ─â din familia leguminoaselor, cu flori mari, ro╚Öii, violete sau albe, cu miros pl─âcut (Lathyrus odoratus). La ferestre se ├«nghesuiau ghivecele de garoafe, de mu╚Öcate, de cercelu╚Öi, de indru╚Öaim. M. I. CARAGIALE, C. 76. ÔÇô Variant─â: indri╚Öa├şm (ARGHEZI, P. T. 116) s. m.
indru╚Öa├şm s. m., pl. indru╚Öa├şmi
indru╚Öa├şm s. m., pl. indru╚Öa├şmi
INDRU╚ś├üIM s. v. s├óngele-voinicului.
INDRU╚ś├üIM s. v. mu╚Öcat─â.
indri╚Ö├íim (indri╚Öa├şmi), s. m. ÔÇô Mu╚Öcat─â (Pelargonium odoratissimum). ÔÇô Var. (in)dri╚Öai(m), (in)dru╚Öai(m), endri╚Öaim. Tc. yntri╚Öahi (╚śeineanu, II, 226).
INDRU╚śA├ŹM ~i m. Plant─â decorativ─â cu flori pl─âcut mirositoare de diferite culori; s├óngele-voinicului. /<turc. itri-╚Öahi
indri╚Öaim m. plant─â de podoab─â cu flori frumoase ╚Öi pl─âcut mirositoare (Lathyrus odoratus). [Turc. YTRI ╚śAHI, lit. esen╚Ť─â regal─â].
indru╚Öa├şm m. (turc. ÔÇÖytri-┼áahi, d. ar. ÔÇÖytyr, esen╚Ť─â, ╚Öi pers. ┼áahi, regal). O plant─â leguminoas─â papilionacee ag─â╚Ť─âtoare originar─â din India ╚Öi cultivat─â ╚Öi la no─ş din cauza florilor e─ş frumoase ╚Öi parfumate, numit─â ╚Öi s├«ngele vo─şniculu─ş (lathyrus odor├ítus). Munt. Mu╚Öcat. ÔÇô ╚śi indri╚Öain ╚Öi endri╚Öaim.
mu╚Öc├ít (est) m. ╚Öi mu╚Öc├ít─â (vest) f., pl. e (rus. mu┼íkat, fructu unu─ş copac mirositor; germ. muskat, fr. muscat, moscat). Indru╚Öaim, o plant─â geraniacee cu tulpina scurt─â ╚Öi c─ârnoas─â, cu frunze r─âtunde catifelate, cu flor─ş de ordinar ro╚Öi─ş a╚Öezate ├«n umbele mic─ş, originar─â din sudu Africi─ş (pelarg├│nium odoratissimum [b├ęllulum ╚Öi r├│seum]). Mu╚Öcatu draculu─ş. V. ru─şen.
indru╚Öaim s. v. MU╚śCAT─é.
INDRU╚śAIM s. (BOT.; Lathyrus odoratus) s├«ngele-voinicului, (reg.) h─âr─âgic─â, m─âz─ârat─â, m─âz─ârean, m─âz─âric─â, m─âz─âriche, m─âz─âroi, m─âz─âruic─â, ore╚Öni╚Ť─â, pejm─â, floare-de-maz─âre.

Indrușaim dex online | sinonim

Indrușaim definitie

Intrare: indrușaim
indrușaim substantiv masculin
indrișaim
droșaim