indrișaim definitie

18 definiții pentru indrișaim

droșaím sm vz indrușaim
INDRIȘAÍM s. m. v. indrușaim.
INDRUȘAÍM, indrușaimi, s. m. 1. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe; sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Mușcată. [Var.: indrișaím s. m.] – Din tc. itirșahi, itrișahi.
INDRIȘAÍM s. m. v. indrușaim.
INDRUȘAÍM, indrușaimi, s. m. 1. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe; sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Mușcată. [Var.: indrișaím s. m.] – Din tc. itirșahi, itrișahi.
INDRIȘAÍM s. m. v. indrușaim.
INDRUȘAÍM, indrușaimi, s. m. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori mari, roșii, violete sau albe, cu miros plăcut (Lathyrus odoratus). La ferestre se înghesuiau ghivecele de garoafe, de mușcate, de cerceluși, de indrușaim. M. I. CARAGIALE, C. 76. – Variantă: indrișaím (ARGHEZI, P. T. 116) s. m.
indrușaím s. m., pl. indrușaími
indrușaím s. m., pl. indrușaími
INDRUȘÁIM s. v. sângele-voinicului.
INDRUȘÁIM s. v. mușcată.
indrișáim (indrișaími), s. m. – Mușcată (Pelargonium odoratissimum). – Var. (in)drișai(m), (in)drușai(m), endrișaim. Tc. yntrișahi (Șeineanu, II, 226).
INDRUȘAÍM ~i m. Plantă decorativă cu flori plăcut mirositoare de diferite culori; sângele-voinicului. /<turc. itri-șahi
indrișaim m. plantă de podoabă cu flori frumoase și plăcut mirositoare (Lathyrus odoratus). [Turc. YTRI ȘAHI, lit. esență regală].
indrușaím m. (turc. ’ytri-Šahi, d. ar. ’ytyr, esență, și pers. Šahi, regal). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare originară din India și cultivată și la noĭ din cauza florilor eĭ frumoase și parfumate, numită și sîngele voĭniculuĭ (lathyrus odorátus). Munt. Mușcat. – Și indrișain și endrișaim.
mușcát (est) m. și mușcátă (vest) f., pl. e (rus. muškat, fructu unuĭ copac mirositor; germ. muskat, fr. muscat, moscat). Indrușaim, o plantă geraniacee cu tulpina scurtă și cărnoasă, cu frunze rătunde catifelate, cu florĭ de ordinar roșiĭ așezate în umbele micĭ, originară din sudu Africiĭ (pelargónium odoratissimum [béllulum și róseum]). Mușcatu draculuĭ. V. ruĭen.
indrușaim s. v. MUȘCATĂ.
INDRUȘAIM s. (BOT.; Lathyrus odoratus) sîngele-voinicului, (reg.) hărăgică, măzărată, măzărean, măzărică, măzăriche, măzăroi, măzăruică, oreșniță, pejmă, floare-de-mazăre.

indrișaim dex

Intrare: indrușaim
indrușaim substantiv masculin
indrișaim
droșaim