indolent definitie

13 definiții pentru indolent

INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneș, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis.
INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneș, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis.
INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Lipsit de energie, nepăsător, nesimțitor, apatic.
indolént adj. m., pl. indolénți; f. indoléntă, pl. indolénte
indolént adj. m., pl. indolénți; f. sg. indoléntă, pl. indolénte
INDOLÉNT adj., s. 1. adj. v. indiferent. 2. adj. v. bleg. 3. adj., s. leneș.
Indolent ≠ robust, viguros, vigoare, muncitor
INDOLÉNT, -Ă adj. Lipsit de energie; leneș, nepăsător; apatic. [Cf. fr. indolent].
INDOLÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens)
INDOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este în stare sau evită să facă eforturi; lipsit de energie. /<fr. indolent, lat. indolens, ~ntis
indolent a. lipsit de energie, nesimțitor.
*indolént, -ă adj. (lat. in-dolens, -éntis, pe care nu-l doare nimica, d. dolére, a durea). Nesimțitor, nepăsător, apatic: om, popor indolent. Adv. Cu indolență.
INDOLENT adj., s. 1. adj. apatic, delăsător, indiferent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 2. adj. bleg, lălîu, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O ființă ~.) 3. adj., s. leneș, puturos, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

indolent dex

Intrare: indolent
indolent adjectiv