indolență definitie

13 definiții pentru indolență

INDOLÉNȚĂ, indolențe, s. f. Lipsă de energie; nepăsare, apatie; lene, trândăvie. – Din fr. indolence, lat. indolentia.
INDOLÉNȚĂ, indolențe, s. f. Lipsă de energie; nepăsare, apatie; lene, trândăvie. – Din fr. indolence, lat. indolentia.
INDOLÉNȚĂ, indolențe, s. f. Nepăsare, nesimțire, moliciune, apatie. Nu trebuie să se uite nici o clipă că indolența și birocratismul ascund de multe ori manifestări ale dușmanului de clasă. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1934.
indolénță s. f., g.-d. art. indolénței; pl. indolénțe
indolénță s. f., g.-d. art. indolénței; pl. indolénțe
INDOLÉNȚĂ s. 1. v. indiferență. 2. v. lene.
INDOLÉNȚĂ s.f. Lipsă de energie; lene, nepăsare; apatie. [Cf. fr. indolence, lat. indolentia].
INDOLÉNȚĂ s. f. nepăsare, apatie, lene. (< fr. indolence, lat. indolentia)
INDOLÉNȚĂ ~e f. Stare de indolent; dispoziție de a evita orice efort. /<fr. indolence, lat. indolentia
indolență f. nesimțire morală, trândăvie intelectuală.
*indolénță f., pl. e (lat. in-dolentia). Nesimțire, nepăsare, apatie: indolența Țiganilor.
INDOLENȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indiferență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. lene, lenevie, puturoșenie, trîndăveală, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ fără pereche.)
INDOLENȚĂ. Subst. Indolență, indiferență, indiferentism (rar), nonșalanță (livr.), nepăsare, dezinteres, dezinteresare, lipsă de interes, zăcășeală (reg.), delăsare, impasibilitate (livr.), insensibilitate (fig.), nesimțire, răceală (fig.), apatie, inerție (fig.), blazare. Resemnare, resignare (rar), resignație (rar). Inactivitate, inacțiune (rar), nelucrare (înv.), pasivitate, pasivism (rar). Moleșeală, moleșire, moliciune, torpoare (rar), lîncezeală, lîncezire. Lene, lenevie, lenevit, trîndăveală, trîndăvie, trîndăvit (rar), puturoșenie, puturoșie. Neglijență, neîngrijire, neatenție, delăsare. Adj. Indolent, indiferent, nonșalant (livr.), nepăsător, impasibil (livr.), insensibil (fig.), nesimțitor, rece (fig.), apatic, inert, blazat. Resemnat, resignat (rar). Inactiv, pasiv. Moale, molatic, molîu, molălău (reg.). Leneș, lenevos (înv. și pop.), lenos (rar), zăcaș (reg.), puturos. Neglijent, neatent, distrat. Vb. A fi indolent (indiferent, nepăsător), a manifesta o atitudine de indolență (nepăsare), a da (a ridica) din umeri; a se dezinteresa, a nu-i păsa (de nimic), a-i fi (cuiva) totuna (indiferent, egal), a nu se sinchisi, a nu avea grijă, a plînge plînsul lui Păcală, a se delăsa. A lenevi, a trîndăvi, a sta cu mîinile în sîn, a sta cu mîinile în șolduri, a tăia frunză la cîini, a duce cîinii la apă, a sta cu burta la soare, a arde gazul de pomană. Adv. Cu nepăsare, cu indiferență, cu răceală etc.; fără simț de răspundere. V. inactivitate, lene, moliciune, neatenție, renunțare.

indolență dex

Intrare: indolență
indolență substantiv feminin