Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru indo-european

INDO-EUROPE├üN, -─é, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (├Än sintagma) Limbi indo-europene (╚Öi substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezent├ónd continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituit─â, ├«n esen╚Ť─â, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dat─â unui grup de popula╚Ťii care tr─âiau prin milen. III ├«. H. ├«n Asia Central─â, de unde au emigrat mai t├órziu spre vest ╚Öi sud-vest; (╚Öi la sg.) persoan─â apar╚Ťin├ónd acestui grup. 3. Adj. Care apar╚Ťine limbilor indo-europene sau popula╚Ťiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. ÔÇô Din fr. indo-europ├ęen.
INDO-EUROPE├üN, -─é, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (├Än sintagma) Limbi indo-europene (╚Öi substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezent├ónd continuarea unei limbi neatestate ├«n texte scrise, dar reconstituit─â, ├«n esen╚Ť─â, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire dat─â unui grup de popula╚Ťii care tr─âiau prin mileniul III a Cr. ├«n Asia Central─â, de unde au emigrat mai t├órziu spre vest ╚Öi sud-vest. 3. Adj. Care apar╚Ťine limbilor indo-europene sau popula╚Ťiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. ÔÇô Din fr. indoeurop├ęen.
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj. (Lingv.; mai ales în expr.) Limbă indo-europeană = limbă neatestată în texte și considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.
├şndo-europe├ín (-e-u-, -pean) adj. m., pl. ├şndo-europ├ęni; f. ├şndo-europe├ín─â, pl. ├şndo-europ├ęne
├şndo-europe├ín─â (limb─â) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. ├şndo-europ├ęnei
indo-europeán adj. m., s. m. european
INDO-EUROPE├üN, -─é s.m. ╚Öi f. Nume dat unui grup mare de popoare ╚Öi de limbi vorbite ├«n prezent ├«n Europa ╚Öi ├«n alte continente, reprezent├ónd continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituit─â prin metoda comparativ-istoric─â. // adj. Care apar╚Ťine acestui grup etnolingvistic; referitor la acest grup. [Pron. -pean. / cf. fr. indo-europ├ęen].
INDO-EUROPE├üN, -─é I. s. m. f. grup mare de popoare ╚Öi de limbi vorbite ├«n prezent ├«n Europa ╚Öi ├«n alte continente, reprezent├ónd continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituit─â prin metoda comparativ-istoric─â. II. adj. referitor la aceste limbi sau la popula╚Ťiile care le vorbeau. (< fr. indo-europ├ęen)
Indo-european a. care apar╚Ťine Indiei ╚Öi Europei: se zice de grupul de limbi numite ╚Öi arice: sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germana, slava.
*indo-e┼şrope├ín, -─â s., pl. en─ş, ene, indo-e┼şrope┼ş, -├ę─şe s., pl. e─ş, e─şe ╚Öi indo-germ├ín, -─â s. Om din familia indoe┼şripe─şe, Ar (Aryas). Adj. Popoarele indo-e┼şrope─şe (V. europe┼ş). ÔÇô Aceste popoare se numesc indo-e┼şrope─şe fiind-c─â se ├«ntind din India p├«n─â la extremitatea E┼şrope─ş. Germani─ş le numesc indo-germane. Ele s├«nt: Indieni─ş (Hindu), Iranieni─ş (Per╚Öi─ş), Armeni─ş, Greci─ş, Albaneji─ş, Itali─ş (Latini─ş), Cel╚Ťi─ş, Germani─ş (German─ş, Anglo-Saxon─ş ╚Öi Scandinav─ş), Litvani─ş ╚Öi Slavi─ş.
INDO-EUROPE├üN, -─é (< fr.) adj., s. m. pl. 1. Adj. Limbi indo-europene = cea mai mare familie de limbi vorbite din lume cuprinz├ónd majoritatea limbilor din Europa ╚Öi multe din Asia, r─âsp├óndite ├«n America ╚Öi Australia, iar ca limbi secundare ├«n Africa ╚Öi Oceania. Sunt vorbite de c. jum─âtate din popula╚Ťia grobului. Reprezint─â continuarea unei limbi neatestate, dar care a fost reconstituit─â, ├«ncep├ónd din sec. 19, prin metoda comparativ-istoric─â (Fr. Bopp fiind cel care i-a stabilit principalele tr─âs─âturi). Numeroasele ei ramuri sunt grupate ├«n dou─â tipuri: kentum (greac─â, italic─â ÔÇô din principala ei reprezentant─â, latina, deriv─â ramura romanic─â actual─â ÔÇô celtic─â, germanic─â, ilir─â, toharic─â, hitit─â) ╚Öi satem (indo-iranian─â, armean─â, slav─â, baltic─â, trac─â, frigian─â). Denumirea de i.-e. (dat─â de Th. Young, ├«n 1814) este conven╚Ťional─â; ea a fost consacrat─â prin tradi╚Ťie ╚Öi s-a bazat pe extensiunea ei geografic─â. 2. S. m. pl. Denumire dat─â unui grup de popula╚Ťii care tr─âiau prin milen. 3 ├«. Hr. ├«n regiunile Asiei Centrale, de unde au emigrat mai t├órziu spre V ╚Öi SV. 3. Adj. Privitor la limbile indo-europene, care apar╚Ťine acestor limbi.
INDO-EUROPE├üN, -─é adj. (cf. fr. indo-europ├ęen): ├«n sintagma limb─â indo-european─â (v.).
INDO-EUROPE├üN─é s. f. (< adj. indo-european, -─â, cf. fr. indo-europ├ęenne): limb─â vorbit─â acum c├óteva mii de ani, neatestat─â ├«n texte, dar reconstituit─â, ├«n esen╚Ť─â, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. Este considerat─â baz─â a limbilor indian─â veche (sanscrit─â ╚Öi vedic─â), greac─â veche, iranian─â, hitit─â, toharic─â, latin─â, osc─â, umbrian─â, falisc─â, venet─â, mesapic─â, slav─â comun─â, germanic─â comun─â, celt─â (celtic─â), baltic─â, armean─â, albanez─â, macedonean─â antic─â, frigian─â, trac─â ╚Öi ilir─â, care au ap─ârut ca rezultat al diferen╚Ťelor dialectale existente ├«nc─â din acea vreme ╚Öi ad├óncite ulterior prin desp─âr╚Ťirea lor din trunchiul comun (cele mai apropiate dintre aceste limbi de i.-o. sunt socotite limbile slave, deoarece au un caracter mai arhaic, mai conservator dec├ót celelalte). I se mai spune ╚Öi indo-europeana comun─â. Lingvistul german August Schleicher (1821-1868) este primul cercet─âtor care a reu╚Öit s─â determine tr─âs─âturile acestei limbi-baz─â.

Indo-european dex online | sinonim

Indo-european definitie

Intrare: indo-european (adj.)
european 1 adj. adjectiv
  • silabisire: e-u-ro-pean
indian 1 adj. adjectiv
  • silabisire: in-di-an
indo-european adjectiv
  • silabisire: in-do-e-u-ro-pean
Intrare: indo-european (s.m.)
european 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: e-u-ro-pean
indo-european substantiv masculin
  • silabisire: in-do-e-u-ro-pean
indian 3 s.m. admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: in-di-an