Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru indiviziune

INDIVIZI├ÜNE s. f. (Jur.) Drept de proprietate pe care dou─â sau mai multe persoane ├«l au, pe cote-p─âr╚Ťi, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizat─â. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Din fr. indivision.
INDIVIZI├ÜNE s. f. (Jur.) Drept de proprietate pe care dou─â sau mai multe persoane ├«l au, pe cote-p─âr╚Ťi, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizat─â. [Pr.: -zi-u-] ÔÇô Din fr. indivision.
INDIVIZI├ÜNE s. f. (Jur.) Modalitate a dreptului de proprietate ├«n care mai multe persoane se bucur─â ├«n acela╚Öi timp de proprietatea asupra acelora╚Öi bunuri, av├«nd fiecare o cot─â-parte abstract─â, care nu poate fi determinat─â material. Bunuri aflate ├«n indiviziune. A ie╚Öi din indiviziune. ÔÇô Pronun╚Ťat: -zi-u-.
indivizi├║ne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. indivizi├║nii
indivizi├║ne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. indivizi├║nii
INDIVIZI├ÜNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane ├«n acela╚Öi timp, av├ónd fiecare o cot─â-parte care nu poate fi determinat─â material; situa╚Ťia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].
INDIVIZIÚNE s. f. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane în același timp, având fiecare o cotă-parte care nu poate fi determinată material. (< fr. indivision)
INDIVIZIÚNE ~i f. Stare a unui bun material asupra căruia au dreptul mai multe persoane, fără a fi determinată cota-parte a fiecăreia dintre ele. [G.-D. indiviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. indivision
indivizi(un)e f. starea lucrurilor indivize sau a persoanelor care posed ceva în comun.
*indivizi├║ne f. (d. diviziune; fr. -ision). Starea lucrurilor indivize. Starea persoanelor care posed─â lucrur─ş indivize: nimen─ş nu e ╚Ťinut s─â r─âm├«─şe ├«n indiviziune.

Indiviziune dex online | sinonim

Indiviziune definitie

Intrare: indiviziune
indiviziune substantiv feminin
  • silabisire: -zi-u-