Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru individualizare

INDIVIDUALIZ├ü, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate ├«n eviden╚Ť─â tr─âs─âturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situa╚Ťii etc. ÔÖŽ A considera pe cineva sau ceva ├«n mod individual, a-i da un caracter propriu, f─âc├óndu-l s─â se deosebeasc─â de ceilal╚Ťi. ÔÖŽ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] ÔÇô Din fr. individualiser.
INDIVIDUALIZ├üRE, individualiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a individualiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Adaptarea ╚Öi aplicarea unei concep╚Ťii, a unei legi etc. la cazuri particulare. ÔÖŽ ├Äntruchipare a ideii artistice ├«n imagini concrete, individuale; ├«ntruchipare a unei tendin╚Ťe, a unei rela╚Ťii (sociale) etc. ├«n figuri individuale tipice. [Pr.: -du-a-] ÔÇô V. individualiza.
INDIVIDUALIZ├ü, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate ├«n eviden╚Ť─â tr─âs─âturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situa╚Ťii etc. ÔÖŽ A considera pe cineva sau ceva ├«n mod individual, a-i da un caracter propriu, f─âc├óndu-l s─â se deosebeasc─â de ceilal╚Ťi. ÔÖŽ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] ÔÇô Din fr. individualiser.
INDIVIDUALIZ├üRE, individualiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a individualiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Adaptarea ╚Öi aplicarea unei concep╚Ťii, a unei legi etc. la cazuri particulare. ÔÖŽ ├Äntruchipare a ideii artistice ├«n imagini concrete, individuale; ├«ntruchipare a unei tendin╚Ťe, a unei rela╚Ťii (sociale) etc. ├«n figuri individuale tipice. [Pr.: -du-a-] ÔÇô V. individualiza.
INDIVIDUALIZ├ü, individualizez, vb. I. Tranz. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu crea╚Ťia artistic─â) A scoate ├«n eviden╚Ť─â individualitatea sau particularitatea unui personaj, p. ext. a unui fapt, a unei situa╚Ťii etc., a reliefa ceea ce este caracteristic, specific, particular unui personaj etc. Ca╚Ťavencu nu-i schematic, tocmai pentru c─â e perfect individualizat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 341, 3/3. Rebreanu ╚Ötie s─â individualizeze puternic situa╚Ťiile ╚Öi personajele. V. ROM. noiembrie 1953, 286. ÔÇô Pronun╚Ťat: -du-a-.
INDIVIDUALIZ├üRE, individualiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a individualiza ╚Öi rezultatul ei. 1. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu crea╚Ťia artistic─â) Conturare, precizare a caracterului, a naturii unei fiin╚Ťe sau a unui lucru prin reliefarea particularit─â╚Ťilor proprii. For╚Ťa ╚Öi profunzimea generaliz─ârii ├«n opera de art─â nu numai c─â nu contrazice individualizarea, ci dimpotriv─â. V. ROM. decembrie 1950, 187. 2. Adaptarea ╚Öi aplicarea unei concep╚Ťii, a unui punct de vedere etc. la cazuri izolate ╚Öi particulare. Individualizarea pedepsei ├«n justi╚Ťie se face ╚Ťin├«nd seama, de circumstan╚Ťele speciale in care a fost f─âptuit delictul. ÔÇô Pronun╚Ťat: -du-a-.
individualizá (a ~) (-du-a-) vb., ind. prez. 3 individualizeáză
individualizáre (-du-a-) s. f., g.-d. art. individualizắrii; pl. individualizắri
individualiz├í vb. (sil. -du-a-), ind. prez. 1 sg. individualiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. individualize├íz─â
individualizáre s. f. (sil. -du-a-), g.-d. art. individualizării; pl. individualizări
INDIVIDUALIZÁ vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)
INDIVIDUALIZÁRE s. 1. v. caracterizare. 2. tipizare. (~ eroilor.) 3. particularizare, (rar) personalizare. (~ unor trăsături.) 4. izolare, singularizare. (~ unor însușiri din ansamblu.)
INDIVIDUALIZ├ü vb. I. tr. A scoate ├«n eviden╚Ť─â un individ, un fapt etc., pun├ónd ├«n lumin─â particularit─â╚Ťile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].
INDIVIDUALIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de individualiza ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Adaptarea ╚Öi aplicarea unei concep╚Ťii, a unei legi etc. la cazuri particulare. ÔÖŽ (Arte) ├Äntruchipare a ideii artistice ├«n imagini senzorial-concrete, individuale; ├«ntruchipare a unei tendin╚Ťe, esen╚Ťe, rela╚Ťii generale ├«n figuri individuale tipice. [Pron. -du-a-. / < individualiza].
INDIVIDUALIZ├ü vb. tr. a scoate ├«n eviden╚Ť─â un individ, un fapt, pun├ónd ├«n lumin─â particularit─â╚Ťile lui specifice. (< fr. individualiser)
INDIVIDUALIZ├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a individualiza. 2. adaptarea ╚Öi aplicarea unei concep╚Ťii, a unei legi etc. la cazuri particulare. 3. (arte) ├«ntruchipare a ideii artistice ├«n imagini senzorial-concrete, individuale; ├«ntruchipare a unei tendin╚Ťe, esen╚Ťe, rela╚Ťii generale ├«n figuri individuale tipice. (< individualiza)
A INDIVIDUALIZ├ü ~├ęz tranz. 1) A determina prin caracterele sale individuale; a particulariza; a singulariza. 2) A prezenta prin ceea ce este individual, personal; a personaliza. /<fr. individualiser
INDIVIDUALIZ├üRE ~─âri f. 1) v. A INDIVIDUALIZA. 2) Aplicare a unor concep╚Ťii, legi etc. la cazuri particulare. /v. a individualiza etc.
individualizà v. a considera ceva individual, izolat.
*individualiza╚Ťi├║ne f. (fr. -alisation). Ac╚Ťiunea de a individualiza. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
*individualiz├ęz v. tr. (fr. -alizer). Consider, prezent ceva individual, izolat. V. refl. M─â izolez de colectivitate, ajung ├«nsemnat (pin merite, inteligen╚Ť─â): aceast─â inven╚Ťiune l-a individualizat. V. generalizez.
INDIVIDUALIZA vb. 1. a caracteriza. (Își ~ sugestiv personajele.) 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)
INDIVIDUALIZARE s. 1. caracterizare. (~ a unui personaj.) 2. tipizare. (~ eroilor.) 3. particularizare, (rar) personalizare. (~ unor tr─âs─âturi.) 4. izolare, singularizare. (~ din ansamblu.)

Individualizare dex online | sinonim

Individualizare definitie

Intrare: individualiza
individualiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -du-a-
Intrare: individualizare
individualizare substantiv feminin
  • silabisire: -du-a-