Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru individualiza

INDIVIDUALIZ├ü, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate ├«n eviden╚Ť─â tr─âs─âturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situa╚Ťii etc. ÔÖŽ A considera pe cineva sau ceva ├«n mod individual, a-i da un caracter propriu, f─âc├óndu-l s─â se deosebeasc─â de ceilal╚Ťi. ÔÖŽ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] ÔÇô Din fr. individualiser.
INDIVIDUALIZ├ü, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate ├«n eviden╚Ť─â tr─âs─âturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situa╚Ťii etc. ÔÖŽ A considera pe cineva sau ceva ├«n mod individual, a-i da un caracter propriu, f─âc├óndu-l s─â se deosebeasc─â de ceilal╚Ťi. ÔÖŽ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] ÔÇô Din fr. individualiser.
INDIVIDUALIZ├ü, individualizez, vb. I. Tranz. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu crea╚Ťia artistic─â) A scoate ├«n eviden╚Ť─â individualitatea sau particularitatea unui personaj, p. ext. a unui fapt, a unei situa╚Ťii etc., a reliefa ceea ce este caracteristic, specific, particular unui personaj etc. Ca╚Ťavencu nu-i schematic, tocmai pentru c─â e perfect individualizat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 341, 3/3. Rebreanu ╚Ötie s─â individualizeze puternic situa╚Ťiile ╚Öi personajele. V. ROM. noiembrie 1953, 286. ÔÇô Pronun╚Ťat: -du-a-.
individualizá (a ~) (-du-a-) vb., ind. prez. 3 individualizeáză
individualiz├í vb. (sil. -du-a-), ind. prez. 1 sg. individualiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. individualize├íz─â
INDIVIDUALIZÁ vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)
INDIVIDUALIZ├ü vb. I. tr. A scoate ├«n eviden╚Ť─â un individ, un fapt etc., pun├ónd ├«n lumin─â particularit─â╚Ťile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].
INDIVIDUALIZ├ü vb. tr. a scoate ├«n eviden╚Ť─â un individ, un fapt, pun├ónd ├«n lumin─â particularit─â╚Ťile lui specifice. (< fr. individualiser)
A INDIVIDUALIZ├ü ~├ęz tranz. 1) A determina prin caracterele sale individuale; a particulariza; a singulariza. 2) A prezenta prin ceea ce este individual, personal; a personaliza. /<fr. individualiser
individualizà v. a considera ceva individual, izolat.
*individualiz├ęz v. tr. (fr. -alizer). Consider, prezent ceva individual, izolat. V. refl. M─â izolez de colectivitate, ajung ├«nsemnat (pin merite, inteligen╚Ť─â): aceast─â inven╚Ťiune l-a individualizat. V. generalizez.
INDIVIDUALIZA vb. 1. a caracteriza. (Își ~ sugestiv personajele.) 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente.) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)

Individualiza dex online | sinonim

Individualiza definitie

Intrare: individualiza
individualiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -du-a-