INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (adept) al individualismului; p. ext. (om) egoist. 2. Adj. Care se referă la individualism, care aparține individualismului. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiste.

INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (adept) al individualismului; p. ext. (om) egoist. 2. Adj. Care se referă la individualism, care aparține individualismului. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiste.

INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -ste, adj. Care dă dovadă de individualism, care manifestă indiferență față de interesele colective. – Pronunțat: -du-a-.

individualíst (-du-a-) adj. m., s. m., pl. individualíști; adj. f., s. f. individualístă, pl. individualíste

individualíst adj. m., s. m. (sil. -du-a-), pl. individualíști; f. sg. individualístă, pl. individualíste

INDIVIDUALÍST, -Ă adj. Referitor la individualism, propriu individualismului. // s.m. și f. Adept al individualismului, cel care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualiste].

INDIVIDUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al individualismului. ◊ (cel) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. (< fr. individualiste)

INDIVIDUALÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival 1) Care manifestă individualism; care caută să-și satisfacă doar interesele personale; preocupat de obținerea unui avantaj personal; interesat. 2) Care împărtășește individualismul. /<fr. individualiste

*individualíst, -ă s. și adj. Adept al individualizmuluĭ: teoriĭ individualiste.