Definiția cu ID-ul 14513:
INDISPÚNE, indispún,
vb. III.
Tranz. și
refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [
Perf. s. indispusei,
part. indispus] – Din
fr. indisposer (după pune).
Indispus dex online | sinonim
Indispus definitie