indispensabili definitie

17 definiții pentru indispensabili

INDISPENSÁBIL, -Ă, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable.
INDISPENSÁBIL, -Ă, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable.
INDISPENSÁBIL, -Ă, indispensabili, -e, adj. Care este atît de necesar, încît nu ne putem lipsi de el, care este de neapărată trebuință. Necesari sînt toți, indispensabili nu. C. PETRESCU, C. V. 339. În lipsa materialului ce ne era indispensabil, n-am fi putut ajunge decît la o încercare informă. ODOBESCU, S. II 399. Dacă oamenii învățați sînt folositori, cei meșteri sînt indispensabili. GHICA, S. A. 115. ◊ (Adverbial) Este absolut indispetisabil să întemeiem un institut. CARAGIALE, O. II 34.
INDISPENSÁBILI s. f. pl. Izmene.
indispensábil adj. m., pl. indispensábili; f. indispensábilă, pl. indispensábile
indispensábili s. m. pl.
indispensábil adj. m. – dispensabil
indispensábili s. m. pl.
INDISPENSÁBIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ de viață.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ să mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. și Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).
Indispensabil ≠ dispensabil
INDISPENSÁBIL, -Ă adj. Neapărat trebuincios, absolut necesar. // s.m.pl. izmene. [Cf. fr. indispensable].
INDISPENSÁBIL, -Ă I. adj. (și adv.) absolut necesar. II. s. m. pl. izmene. (< fr. indispensable)
INDISPENSÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este absolut necesar; de care nu te poți dispensa. /<fr. indispensable
INDISPENSÁBILI m. pl. Articol de lenjerie bărbătească în formă de pantaloni; izmene. /<fr. indispensable
indispensabil a. 1. de care nu s poate dispensa: datorie indispensabilă 2. absolut necesar: unealtă indispensabilă.
*indispensábil, -ă adj. (fr. indispensable). De care nu te poțĭ dispensa (lipsi): datorie indispensabilă. Absolut necesar: instrument indispensabil. Adv. În mod indispensabil. Eŭf. Fam. Pl. Izmene.
INDISPENSABIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neapărat, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ pentru viață.) 2. adv. neapărat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ să mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. și Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).

indispensabili dex

Intrare: indispensabil
indispensabil adjectiv substantiv masculin plural