Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru indispensabil

INDISPENS├üBIL, -─é, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neap─ârat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. ÔÇô Din fr. indispensable.
INDISPENS├üBIL, -─é, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neap─ârat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. ÔÇô Din fr. indispensable.
INDISPENS├üBIL, -─é, indispensabili, -e, adj. Care este at├«t de necesar, ├«nc├«t nu ne putem lipsi de el, care este de neap─ârat─â trebuin╚Ť─â. Necesari s├«nt to╚Ťi, indispensabili nu. C. PETRESCU, C. V. 339. ├Än lipsa materialului ce ne era indispensabil, n-am fi putut ajunge dec├«t la o ├«ncercare inform─â. ODOBESCU, S. II 399. Dac─â oamenii ├«nv─â╚Ťa╚Ťi s├«nt folositori, cei me╚Öteri s├«nt indispensabili. GHICA, S. A. 115. ÔŚŐ (Adverbial) Este absolut indispetisabil s─â ├«ntemeiem un institut. CARAGIALE, O. II 34.
INDISPENSÁBILI s. f. pl. Izmene.
indispensábil adj. m., pl. indispensábili; f. indispensábilă, pl. indispensábile
indispensábili s. m. pl.
indispens├íbil adj. m. ÔÇô dispensabil
indispensábili s. m. pl.
INDISPENS├üBIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neap─ârat, necesar, nedispensabil, vital. (Condi╚Ťii ~ de via╚Ť─â.) 2. adv. neap─ârat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ s─â mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. ╚Öi Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).
Indispensabil Ôëá dispensabil
INDISPENSÁBIL, -Ă adj. Neapărat trebuincios, absolut necesar. // s.m.pl. izmene. [Cf. fr. indispensable].
INDISPENSÁBIL, -Ă I. adj. (și adv.) absolut necesar. II. s. m. pl. izmene. (< fr. indispensable)
INDISPENS├üBIL ~─â (~i, ~e) Care este absolut necesar; de care nu te po╚Ťi dispensa. /<fr. indispensable
INDISPENSÁBILI m. pl. Articol de lenjerie bărbătească în formă de pantaloni; izmene. /<fr. indispensable
indispensabil a. 1. de care nu s poate dispensa: datorie indispensabil─â 2. absolut necesar: unealt─â indispensabil─â.
*indispens├íbil, -─â adj. (fr. indispensable). De care nu te po╚Ť─ş dispensa (lipsi): datorie indispensabil─â. Absolut necesar: instrument indispensabil. Adv. ├Än mod indispensabil. E┼şf. Fam. Pl. Izmene.
INDISPENSABIL adj., adv., s. pl. 1. adj. neap─ârat, necesar, nedispensabil, vital. (Condi╚Ťii ~ pentru via╚Ť─â.) 2. adv. neap─ârat, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este ~ s─â mergi acolo.) 3. s. pl. izmene (pl.), (prin Bucov. ╚Öi Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).

Indispensabil dex online | sinonim

Indispensabil definitie

Intrare: indispensabil
indispensabil adjectiv substantiv masculin plural