Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru indiscutabil

INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate stârni obiecții; incontestabil, neîndoielnic, evident, sigur. – Din fr. indiscutable.
INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate stârni obiecții; incontestabil, neîndoielnic, evident, sigur. – Din fr. indiscutable.
INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. Care nu poate stîrni îndoieli sau obiecții; sigur, incontestabil, neîndoielnic. Conducerea unei întreprinderi nu este de loc o problemă simplă. Directivele în sine nu sînt infailibile și deseori ceea ce apare indiscutabil... comportă mai multe riscuri. V. ROM. decembrie 1953, 289. Domnule Rogojinaru, un lucru rămîne indiscutabil. REBREANU, R. I 12. ◊ (Adverbial) [Oamenii sovietici] duc bătălia pentru apărarea păcii și, indiscutabil, o vor cîștiga. STANCU, U.R.S.S. 159.
indiscutábil adj. m., pl. indiscutábili; f. indiscutábilă, pl. indiscutábile
indiscutábil adj. m. discutabil
INDISCUTÁBIL adj., adv. 1. adj. v. categoric. 2. adj. v. clar. 3. adj. v. efectiv. 4. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vădit, apodictic, (fig.) strigător. (Un adevăr ~.) 5. adv. v. desigur. 6. adv. v. sigur.
Indiscutabil ≠ discutabil
INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (adesea adv.) Sigur, incontestabil, de nediscutat. [< fr. indiscutable].
INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (și adv.) sigur, incontestabil. (< fr. indiscutable)
INDISCUTÁBIL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care nu poate fi pus în discuție; de nediscutat; evident. /<fr. indiscutable
indiscutabil a. ce nu se poate discuta.
*indiscutábil, -ă adj. (fr. indiscutable). Care nu poate fi discutat, sigur, cert: existența luĭ Dumnezeŭ e indiscutabilă. Adv. În mod indiscutabil.
INDISCUTABIL adj., adv. 1. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. efectiv, incontestabil, real. (A adus servicii ~.) 3. adj. categoric, evident, flagrant, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 4. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? – ~!) 5. adv. neapărat, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.)

indiscutabil definitie

indiscutabil dex

Intrare: indiscutabil
indiscutabil adjectiv