INDISCRÉT, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care nu este discret, care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva (împărtășindu-le și altora). ♦ Care este lipsit de discreție, de rezervă, de reținere în relațiile cu oamenii. – Din fr. indiscret, lat. indiscretus.

INDISCRÉT, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care nu este discret, care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva (împărtășindu-le și altora). ♦ Care este lipsit de discreție, de rezervă, de reținere în relațiile cu oamenii. – Din fr. indiscret, lat. indiscretus.

INDISCRÉT, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care se introduce în mod nedelicat în secretele cuiva, împărtășindu-le apoi altora, care este lipsit de rezervă în raporturile cu oamenii. N-aș vrea să fiu indiscret. ALECSANDRI, T. I 396.

indiscrét adj. m., pl. indiscréți; f. indiscrétă, pl. indiscréte

indiscrét adj. m. discret

INDISCRÉT adj. curios. (O privire ~.)

Indiscret ≠ discret

INDISCRÉT, -Ă adj. Care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva; lipsă de delicatețe, de rezervă în legăturile sale cu oamenii. [Cf. fr. indiscret].

INDISCRÉT, -Ă adj. care destăinuie fapte secrete. ◊ care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva. (< fr. indiscret, lat. indiscretus)

INDISCRÉT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este discret; fără discreție. 2) Care vădește lipsă de discreție. [Sil. -dis-cret] /<fr. indiscret, lat. indiscretus

indiscret a. 1. lipsit de discrețiune: priviri, vorbe indiscrete; 2. care nu știe să ție un secret: copil indiscret. ║ m. cel ce are indiscrețiune.

*indiscrét, -ă adj. (fr. indiscret, d. lat. indiscretus, nedistinct, confuz). Care nu e discret, care n’are rezervă în întrebărĭ saŭ uĭtăturĭ: întrebare, privire indiscretă. Care nu păstrează secretu: om indiscret. Adv. În mod indiscret.

INDISCRET adj. curios. (O privire ~.)