Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru indisciplin─â

INDISCIPL├ŹN─é s. f. Lips─â de disciplin─â; nesupunere; p. ext. dezordine. ÔÇô Din fr. indiscipline.
INDISCIPL├ŹN─é s. f. Lips─â de disciplin─â; nesupunere; p. ext. dezordine. ÔÇô Din fr. indiscipline.
INDISCIPL├ŹN─é s. f. Lips─â de disciplin─â; nesupunere, dezordine. Desf─â╚Öur├«nd agita╚Ťia politic─â de mas─â, agitatorii s├«nt datori s─â combat─â manifest─ârile de indisciplin─â, lipsa de grij─â fa╚Ť─â de avutul ob╚Ötesc, indolen╚Ťa ├«n rezolvarea cerin╚Ťelor maselor, abaterile de la linia partidului. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 11, 37.
indiscipl├şn─â (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. indiscipl├şnei
indiscipl├şn─â s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. indiscipl├şnei
INDISCIPL├ŹN─é s. neascultare, nedisciplin─â, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitran╚Ť─â. (Act de ~.)
Indisciplin─â Ôëá disciplin─â
INDISCIPL├ŹN─é s.f. Lips─â de disciplin─â; nesupunere; (p. ext.) dezordine. [Cf. fr. indiscipline].
INDISCIPL├ŹN─é s. f. lips─â de disciplin─â; nesupunere; (p. ext.) dezordine. (< fr. indiscipline)
INDISCIPL├ŹN─é f. Lips─â de disciplin─â. [G.-D. indisciplinei; Sil. -ci-pli-] /<fr. indiscipline
*indiscipl├şn─â f., pl. e (fr. indiscipline, d. lat. indisciplina, lips─â de instruc╚Ťiune). Lips─â de disciplin─â: indisciplina solda╚Ťilor, elevilor.
INDISCIPLIN─é s. neascultare, nedisciplin─â, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitran╚Ť─â. (Act de ~.)
INDISCIPLIN─é. Subst. Indisciplin─â, dezordine, anarhie, neor├«nduial─â, debandad─â, dezorganizare, haos (fig.); anarhism. Neascultare, neconformism, nonconformism, nesupunere, recalcitran╚Ť─â, ├«nc─âp─â╚Ť├«nare, obstina╚Ťie (livr.), ├«nd─âr─âtnicie. Act de indisciplin─â, abatere de la disciplin─â, rele, abuz. Neascult─âtor, ├«nd─âr─âtnic; nonconformist, neconformist. Anarhist. Adj. Dezordonat, anarhic, neor├«nduit (rar), dezorganizat, neglijent, haotic (fig.). Neascult─â╚Ťor, nesupus, r─âu, dezm─â╚Ťat; neconformist, nonconformist, recalcitrant, refractar, protestatar. ├Änc─âp─â╚Ť├«nat, ├«nd─âr─âtnic, obstinat (livr.). Vb. A fi indisciplinat (dezordonat, recalcitrant, ├«nc─âp─â╚Ť├«nat); a ├«nc─âlca disciplina, a se abate de la disciplin─â, a comite un act de indisciplin─â, a s─âv├«r╚Öi o abatere de la disciplin─â. A nu se supune, a nu asculta, a ├«nc─âlca o porunc─â; a se ├«nc─âp─â╚Ť├«na, a se ├«nd─âr─âtnici, a se obstina (livr.). Adv. (├Än mod) indisciplinat, nedisciplinat, anarhic, dezorganizat. V. dezacord, dezordine, individualism, ├«mpotrivire, ├«nc─âp─â╚Ť├«nare, nest─âp├«nire, opozi╚Ťie, r─âzvr─âtire.

Indisciplin─â dex online | sinonim

Indisciplin─â definitie

Intrare: indisciplin─â
indisciplin─â substantiv feminin
  • silabisire: -pli-