indisciplină definitie

13 definiții pentru indisciplină

INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline.
INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere; p. ext. dezordine. – Din fr. indiscipline.
INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere, dezordine. Desfășurînd agitația politică de masă, agitatorii sînt datori să combată manifestările de indisciplină, lipsa de grijă față de avutul obștesc, indolența în rezolvarea cerințelor maselor, abaterile de la linia partidului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 37.
indisciplínă (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. indisciplínei
indisciplínă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. indisciplínei
INDISCIPLÍNĂ s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)
Indisciplină ≠ disciplină
INDISCIPLÍNĂ s.f. Lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. [Cf. fr. indiscipline].
INDISCIPLÍNĂ s. f. lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. (< fr. indiscipline)
INDISCIPLÍNĂ f. Lipsă de disciplină. [G.-D. indisciplinei; Sil. -ci-pli-] /<fr. indiscipline
*indisciplínă f., pl. e (fr. indiscipline, d. lat. indisciplina, lipsă de instrucțiune). Lipsă de disciplină: indisciplina soldaților, elevilor.
INDISCIPLI s. neascultare, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)
INDISCIPLINĂ. Subst. Indisciplină, dezordine, anarhie, neorînduială, debandadă, dezorganizare, haos (fig.); anarhism. Neascultare, neconformism, nonconformism, nesupunere, recalcitranță, încăpățînare, obstinație (livr.), îndărătnicie. Act de indisciplină, abatere de la disciplină, rele, abuz. Neascultător, îndărătnic; nonconformist, neconformist. Anarhist. Adj. Dezordonat, anarhic, neorînduit (rar), dezorganizat, neglijent, haotic (fig.). Neascultățor, nesupus, rău, dezmățat; neconformist, nonconformist, recalcitrant, refractar, protestatar. Încăpățînat, îndărătnic, obstinat (livr.). Vb. A fi indisciplinat (dezordonat, recalcitrant, încăpățînat); a încălca disciplina, a se abate de la disciplină, a comite un act de indisciplină, a săvîrși o abatere de la disciplină. A nu se supune, a nu asculta, a încălca o poruncă; a se încăpățîna, a se îndărătnici, a se obstina (livr.). Adv. (În mod) indisciplinat, nedisciplinat, anarhic, dezorganizat. V. dezacord, dezordine, individualism, împotrivire, încăpățînare, nestăpînire, opoziție, răzvrătire.

indisciplină dex

Intrare: indisciplină
indisciplină substantiv feminin
  • silabisire: -pli-