indigou definitie

19 definiții pentru indigou

INDIGÓ, (1,3,4) indigouri, s. n., (2) adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. invar. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon folosită la copiere; plombagină. [Var.: indigóu s. n.] – Din fr. indigo.
INDIGÓU s. n. v. indigo.
INDIGÓ, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon; plombagină. [Var.: indigóu s. n.] – Din fr. indigo.
INDIGÓU s. n. v. indigo.
INDIGÓ, indigouri, s. n. 1. Culoare care se găsește în spectrul solar între albastru și violet. 2. Materie colorantă albastră-închis, extrasă din frunzele unei plante tropicale sau (astăzi) fabricată mai ales din anilină. ♦ (Impropriu) Hîrtie-carbon.
indigó1 adj. invar.
indigó2 s. n., art. indigóul; (foi) pl. indigóuri
indigó adj. invar.
indigó s. n., art. indigóul, pl. indigóuri
INDIGÓ s. carbon, plombagină, hârtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)
INDIGÓ s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru și violet. 2. (Chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (Impr.) Hârtie-carbon. // adj. Care are culoarea între albastru și violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].
INDIGÓ I. s. m. 1. culoare a spectrului solar, între albastru și violet. 2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină. 3. hârtie-carbon. II. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet. (< fr., port. indigo)
INDIGÓ ~uri n. 1) Una dintre culorile de bază ale spectrului de lumină, situată între albastru și violet; culoare intermediară între albastru și violet. 2) Colorant albastru-închis, extras dintr-un arbust exotic sau obținut pe cale sintetică. 3) Hârtie subțire colorată, tratată cu grafit, cu ajutorul căreia se pot multiplica în procesul scrierii materiale; hârtie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo
indigo n. 1. materie colorantă ce dă un albastru frumos; 2. coloare asemenea acestei materii: lulachiu.
*índigo n. (sp. indigo, d. lat. indicus, indic). Lulachĭ, o materie colorantă între albastru și violet scoasă din indigotier. Cînd se declină, se poate zice al indiguluĭ. – Fals indígo orĭ -gó (după fr. indígo). V. sineală.
INDIGO s. carbon, plombagină, hîrtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)
INDIGÓ (< fr., sp.) s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale sprectrului luminii, situată între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Colorant albastru-închis, cunoscut încă din Antichitate; era extras din diferite plante aparținând genului Indigofera, originare din India și din Isatis tinctoria, cultivată în Europa. Se prezintă ca o pulbere albastră, cu reflexe arămii, insolubilă în apă și alcool. În prezent, se prepară sintetic din anilină sau din acid antranilic (prima sinteză a i. a fost realizată în 1878 de chimistul german Adolf von Baeyer). Este colorant de cadă, folosit pentru vopsirea lânii, a bumbacului, mătăsii etc. 4. S. n. Hârtie-carbon (v. carbon).
indigó, indigouri s. n. (intl.) infractor profilat pe același tip de delicte.
tras la indigo expr. (fig.) asemănător, similar; identic.

indigou dex

Intrare: indigo
indigou
indigo substantiv neutru