Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru indigo

INDIG├ô, (1,3,4) indigouri, s. n., (2) adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprins─â ├«ntre albastru ╚Öi violet. 2. Adj. invar. Care are culoarea descris─â mai sus. 3. S. n. Materie colorant─â albastru-├«nchis, extras─â din frunzele mai multor plante tropicale sau ob╚Ťinut─â sintetic din anilin─â sau din acid antranilic ╚Öi folosit─â pentru vopsirea l├ónii ╚Öi a bumbacului. 4. S. n. H├órtie-carbon folosit─â la copiere; plombagin─â. [Var.: indig├│u s. n.] ÔÇô Din fr. indigo.
INDIGÓU s. n. v. indigo.
INDIG├ô, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprins─â ├«ntre albastru ╚Öi violet. 2. Adj. Care are culoarea descris─â mai sus. 3. S. n. Materie colorant─â albastru-├«nchis, extras─â din frunzele mai multor plante tropicale sau ob╚Ťinut─â sintetic din anilin─â sau din acid antranilic ╚Öi folosit─â pentru vopsirea l├ónii ╚Öi a bumbacului. 4. S. n. H├órtie-carbon; plombagin─â. [Var.: indig├│u s. n.] ÔÇô Din fr. indigo.
INDIGÓU s. n. v. indigo.
INDIG├ô, indigouri, s. n. 1. Culoare care se g─âse╚Öte ├«n spectrul solar ├«ntre albastru ╚Öi violet. 2. Materie colorant─â albastr─â-├«nchis, extras─â din frunzele unei plante tropicale sau (ast─âzi) fabricat─â mai ales din anilin─â. ÔÖŽ (Impropriu) H├«rtie-carbon.
indig├│1 adj. invar.
indig├│2 s. n., art. indig├│ul; (foi) pl. indig├│uri
indig├│ adj. invar.
indig├│ s. n., art. indig├│ul, pl. indig├│uri
INDIGÓ s. carbon, plombagină, hârtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)
INDIG├ô s.n. 1. Culoare a spectrului solar situat─â ├«ntre albastru ╚Öi violet. 2. (Chim.) Materie colorat─â de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plant─â tropical─â sau din anilin─â. ÔÖŽ (Impr.) H├órtie-carbon. // adj. Care are culoarea ├«ntre albastru ╚Öi violet, ca aceea corespunz─âtoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].
INDIGÓ I. s. m. 1. culoare a spectrului solar, între albastru și violet. 2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină. 3. hârtie-carbon. II. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet. (< fr., port. indigo)
INDIG├ô ~uri n. 1) Una dintre culorile de baz─â ale spectrului de lumin─â, situat─â ├«ntre albastru ╚Öi violet; culoare intermediar─â ├«ntre albastru ╚Öi violet. 2) Colorant albastru-├«nchis, extras dintr-un arbust exotic sau ob╚Ťinut pe cale sintetic─â. 3) H├órtie sub╚Ťire colorat─â, tratat─â cu grafit, cu ajutorul c─âreia se pot multiplica ├«n procesul scrierii materiale; h├órtie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo
indigo n. 1. materie colorant─â ce d─â un albastru frumos; 2. coloare asemenea acestei materii: lulachiu.
*├şndigo n. (sp. indigo, d. lat. indicus, indic). Lulach─ş, o materie colorant─â ├«ntre albastru ╚Öi violet scoas─â din indigotier. C├«nd se declin─â, se poate zice al indigulu─ş. ÔÇô Fals ind├şgo or─ş -g├│ (dup─â fr. ind├şgo). V. sineal─â.
INDIGO s. carbon, plombagină, hîrtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)
INDIG├ô (< fr., sp.) s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale sprectrului luminii, situat─â ├«ntre albastru ╚Öi violet. 2. Adj. Care are culoarea descris─â mai sus. 3. S. n. Colorant albastru-├«nchis, cunoscut ├«nc─â din Antichitate; era extras din diferite plante apar╚Ťin├ónd genului Indigofera, originare din India ╚Öi din Isatis tinctoria, cultivat─â ├«n Europa. Se prezint─â ca o pulbere albastr─â, cu reflexe ar─âmii, insolubil─â ├«n ap─â ╚Öi alcool. ├Än prezent, se prepar─â sintetic din anilin─â sau din acid antranilic (prima sintez─â a i. a fost realizat─â ├«n 1878 de chimistul german Adolf von Baeyer). Este colorant de cad─â, folosit pentru vopsirea l├ónii, a bumbacului, m─ât─âsii etc. 4. S. n. H├órtie-carbon (v. carbon).
indigó, indigouri s. n. (intl.) infractor profilat pe același tip de delicte.
tras la indigo expr. (fig.) asem─ân─âtor, similar; identic.

Indigo dex online | sinonim

Indigo definitie

Intrare: indigo
indigou
indigo substantiv neutru