INDIGNÁ, indignez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari.

INDIGNÁT, -Ă, indignați, -te, adj. Care este cuprins de indignare; revoltat. – V. indigna.

INDIGNÁ, indignez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari.

INDIGNÁT, -Ă, indignați, -te, adj. Care este cuprins de indignare; revoltat. – V. indigna.

INDIGNÁ, indignez, vb. I. 1. Tranz. (Rar la pers. 1 și 2) A provoca indignarea cuiva. 2. Refl. A fi cuprins de indignare. Se indigna în fața unei nedreptăți.

INDIGNÁT, -Ă, indignați, -te, adj. Cuprins de indignare, revoltat sufletește din cauza unei fapte nedemne sau injuste. E indignat, dar cu gesturile lui potolite... nu se prea trădează. CAMIL PETRESCU, U. N. 346. Nu se miră și nu fu indignat că alții, veniți mai tîrziu, îi trec înainte. C. PETRESCU, C. V. 332.

indigná (a ~) vb., ind. prez. 3 indigneáză

indigná vb., ind. prez. 1 sg. indignéz, 3 sg. și pl. indigneáză

INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

INDIGNÁT adj. revoltat, scandalizat. (Om ~.)

INDIGNÁ vb. I. tr., refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. [< fr. indigner, it. indignare, lat. indignari].

INDIGNÁ vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr. indigner, lat. indignari)

A INDIGNÁ ~éz tranz. A face să se indigneze. /<fr. síndigner, lat. indignari

A SE INDIGNÁ mă ~éz intranz. A manifesta indignare; a fi cuprins de revoltă; a se revolta. /<fr. síndigner, lat. indignari

indignà v. 1. a excita indignațiune: purtarea-i m’a indignat; 2. a simți indignațiune, a se mânia foarte.

*indignéz v. tr. (lat. in-dignari, fr. indigner). Provoc indignațiunea: vorbele luĭ aŭ indignat lumea. V. refl. Simt indignațiune: m’am indignat de purtarea luĭ.

INDIGNA vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

INDIGNAT adj. revoltat, scandalizat.