Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru indigna

INDIGN├ü, indignez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A fi cuprins sau a st├órni indignare; a (se) nec─âji, a (se) sup─âra. ÔÇô Din fr. indigner, lat. indignari.
INDIGN├ü, indignez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A fi cuprins sau a st├órni indignare; a (se) nec─âji, a (se) sup─âra. ÔÇô Din fr. indigner, lat. indignari.
INDIGN├ü, indignez, vb. I. 1. Tranz. (Rar la pers. 1 ╚Öi 2) A provoca indignarea cuiva. 2. Refl. A fi cuprins de indignare. Se indigna ├«n fa╚Ťa unei nedrept─â╚Ťi.
indigná (a ~) vb., ind. prez. 3 indigneáză
indign├í vb., ind. prez. 1 sg. indign├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. indigne├íz─â
INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)
INDIGNÁ vb. I. tr., refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. [< fr. indigner, it. indignare, lat. indignari].
INDIGNÁ vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr. indigner, lat. indignari)
A INDIGN├ü ~├ęz tranz. A face s─â se indigneze. /<fr. s├şndigner, lat. indignari
A SE INDIGN├ü m─â ~├ęz intranz. A manifesta indignare; a fi cuprins de revolt─â; a se revolta. /<fr. s├şndigner, lat. indignari
indign├á v. 1. a excita indigna╚Ťiune: purtarea-i mÔÇÖa indignat; 2. a sim╚Ťi indigna╚Ťiune, a se m├ónia foarte.
*indign├ęz v. tr. (lat. in-dignari, fr. indigner). Provoc indigna╚Ťiunea: vorbele lu─ş a┼ş indignat lumea. V. refl. Simt indigna╚Ťiune: mÔÇÖam indignat de purtarea lu─ş.
INDIGNA vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

Indigna dex online | sinonim

Indigna definitie

Intrare: indigna
indigna verb grupa I conjugarea a II-a