INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

INDIGENÁT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.

INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

INDIGENÁT, indigenate, s. n. (Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din fr. indigénat.

INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Intranz. (Învechit) A încetățeni. (Fig.) Cuvintele primite, indigenate, lepădate, înnoite sau învechite din țările unde se vorbește romînește. RUSSO, S. 91.

INDIGENÁT s. n. (Învechit) Dreptul de cetățenie într-un stat; naturalizare, împămîntenire. ◊ Fig. Cuvîntul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va romîni (= romîniza) are drit de împămîntenire și numai obșteasca frămîntare și nevoia poate să-i deie indigenatul, iar nu autoritatea fabricanților de sisteme. RUSSO, O. A. 81.

indigená (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 indigeneáză

indigenát (înv.) s. n., pl. indigenáte

indigená vb., ind. prez. 1 sg. indigenéz, 3 sg. și pl. indigeneáză

indigenát s. n., pl. indigenáte

INDIGENÁ vb. v. împământeni, naturaliza.

INDIGENÁT s. v. împământenire, naturalizare.

INDIGENÁT s.n. 1. Calitatea de a fi indigen. 2. Dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. [Pl. -te, -turi. / < fr. indigénat].

INDIGENÁT s. n. 1. calitatea de a fi indigen. 2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. (< fr. indigénat)

indigenat n. 1. calitatea de indigen; 2. împământenire.

*indigenát n., pl. e (fr. indigénat). Calitatea de indigen, împămîntenire, naturalizare: a-ĭ acorda unuĭ străin indigenatu.

indigena vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.

indigenat s. v. ÎMPĂMÎNTENIRE. NATURALIZARE.

INDIGENÁT, -Ă, indigenați, -te, adj. v. INDIGENA. – [DEX ’98]