indigena definitie

22 definiții pentru indigena

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.
INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.
INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.
INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.
INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj. (Despre persoane) Născut în țara despre care este vorba (de obicei alta decît țările Europei), originar din acea țară; de baștină, băștinaș, pămîntean, autohton. Locuitorii indigeni ai Americii. ◊ (Substantivat) Două treimi [din populația Guatemalei] sînt descendenți ai populației... rezultată din amestecul dintre indigeni și spanioli. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2906. ♦ (Despre animale, plante sau materii) Care nu se aduce de peste graniță, care nu-i exotic, care crește sau se produce în propria țară. Bumbac indigen.
INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Intranz. (Învechit) A încetățeni. (Fig.) Cuvintele primite, indigenate, lepădate, înnoite sau învechite din țările unde se vorbește romînește. RUSSO, S. 91.
indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; adj. f., s. f. indigénă, pl. indigéne
indigená (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 indigeneáză
indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indigénă, pl. indigéne
indigená vb., ind. prez. 1 sg. indigenéz, 3 sg. și pl. indigeneáză
INDIGÉN adj., s. v. băștinaș.
INDIGENÁ vb. v. împământeni, naturaliza.
Indigen ≠ străin
INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băștinaș, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria țară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].
INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)
INDIGÉN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; băștinaș; autohton; aborigen. Populație ~ă. 2) (despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. /<fr. indigene, lat. indigenus
INDIGÉN2 ~i m. Persoană care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; aborigen; băștinaș. /<fr. indigene, lat. indigenus
indigen a. și m. originar din acea țară, băștinaș: plantă indigenă.
*indigén, -ă s. (fr. indigène, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, și génitus, născut. V. ginte, geniŭ, pro-genitură). Pămîntean, authochton, stabilit într’o țară din timpurĭ străvechĭ: indigeniĭ Tasmaniiĭ aŭ dispărut toțĭ. Adj. Pămîntenesc, originar din țară: arbore, vin indigen; vițe indigene.
INDIGEN adj., s. aborigen, autohton, băștinaș, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populația ~ a unui teritoriu.)
indigena vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.
INDIGÉN, -Ă adj. (< fr. indigène, cf. lat. indigenus): în sintagma limbă indigenă (v.).

indigena dex

Intrare: indigen (adj.)
indigen adjectiv
Intrare: indigena
indigena verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: indigenă
indigenă substantiv feminin