indiferent definitie

13 definiții pentru indiferent

INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată niciun fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nicio însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis.
INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis.
INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes pentru cineva sau ceva; nepăsător. Liniștită, indiferentă, Clara m-a întrebat banalitățile obișnuite. GALACTION, O. I 98. Pe lîngă ea toate celelalte femei erau slute. Asta nu e puțin cînd o zice o gură indiferentă. NEGRUZZI, S. I 69. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu deșteaptă interes. Mioaro, mi-e totul indiferent. CAMIL PETRESCU, T. II 79. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că..., fie că... Indiferent dacă erau conservatorii sau liberalii la putere, coaliția burghezo-moșierească conducea treburile statului. IST. R.P.R. 397. ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seama de..., oricare ar fi... Lui i-e drag Grigoriță ca un frate și-i va fi totdeauna, indiferent de legăturile de familie. REBREANU, R. I 250.
indiferént adj. m., pl. indiferénți; f. indiferéntă, pl. indiferénte
indiferént adj. m., pl. indiferénți; f. sg. indiferéntă, pl. indiferénte
INDIFERÉNT adj. 1. v. nepăsător. 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 3. nepăsător, nesimțitor, (fig.) surd. (A rămas ~ la rugămințile mele.)
Indiferent ≠ grijuliu
INDIFERÉNT, -Ă adj. 1. Care nu are însemnătate, care nu prezintă nici un interes. 2. Care nu poartă, nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. [Cf. fr. indifférent, it. indifferente].
INDIFERÉNT, -Ă adj. 1. care nu are însemnătate, nu prezintă nici un interes. 2. care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 3. (chim.) care nu manifestă nici o afinitate, nu reacționează în nici un fel. (< fr. indifférent, lat. indifferens)
INDIFERÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 2) Care nu prezintă nici un interes; fără însemnătate; neimportant; neînsemnat. /<fr. indifferent, lat. indifferens, ~ntis
indiferent a. 1. care nu prezintă vr’o diferență, vró cauză de preferință: cauză indiferentă; 2. care e de puțină importanță sau interes: lucruri indiferente; 3. ce nimic nu atinge sau mișcă, nepăsător: om indiferent. ║ adv. 1. cu nepăsare, cu răceală; 2. fără deosebire.
*indiferént, -ă adj. (lat. in-differens, -éntis. V. diferent). Care nu e nicĭ maĭ bun, nicĭ maĭ răŭ de cît altu, egal: mĭ-e indiferent dacă plec pe acest deum saŭ pe acela. De puțină saŭ de nicĭ o importanță orĭ interes: lucrurĭ indiferente. Nepăsător, care nu se interesează de nimica: om indiferent. Fig. Care nu tinde nicĭ spre mișcare, nicĭ spre repaus. Adv. Cu nepăsare, în mod indiferent: a privi indiferent. Fără diferență: a trata indiferent pe ceĭ bunĭ și pe ceĭ răĭ.
INDIFERENT adj. 1. flegmatic, impasibil, imperturbabil, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimțitor, pasiv, (grecism înv.) adiafor, (fig.) rece. (Ce tip ~!) 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.)

indiferent dex

Intrare: indiferent
indiferent adjectiv