Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

INDI├üN2, -─é, indieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Indiei sau este originar─â de acolo. ÔÖŽ (Impr.) Persoan─â care face parte din popula╚Ťia indigen─â a Americii; amerindian. 2. Adj. Care apar╚Ťine Indiei sau indienilor (1), privitor la India ori la indieni; indic. ÔÖŽ (Impr.) Care apar╚Ťine popula╚Ťiei indigene a Americii, privitor la aceast─â popula╚Ťie. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba indian─â. [Pr.: -di-an] ÔÇô Din fr. indien.
INDO-EUROPE├üN, -─é, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (├Än sintagma) Limbi indo-europene (╚Öi substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezent├ónd continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituit─â, ├«n esen╚Ť─â, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dat─â unui grup de popula╚Ťii care tr─âiau prin milen. III ├«. H. ├«n Asia Central─â, de unde au emigrat mai t├órziu spre vest ╚Öi sud-vest; (╚Öi la sg.) persoan─â apar╚Ťin├ónd acestui grup. 3. Adj. Care apar╚Ťine limbilor indo-europene sau popula╚Ťiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. ÔÇô Din fr. indo-europ├ęen.
INDO-EUROPEN├ŹSTIC─é s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul limbilor indo-europene. ÔÇô Cf. germ. Indoeurop├Ąistik.
INDO-IRANI├üN, -─é, indo-iranieni, -e, adj. (├Än sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literar─â clasic─â a Indiei, precum ╚Öi grupul iranian. [Pr.: -ni-an] ÔÇô Din fr. indo-iranien.
INDI├üN2, -─é, indieni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Indiei sau este originar─â de acolo. ÔÖŽ (Impr.) Persoan─â care face parte din popula╚Ťia indigen─â a Americii; amerindian. 2. Adj. Care apar╚Ťine Indiei sau popula╚Ťiei ei, privitor la India sau la popula╚Ťia ei; indic. ÔÖŽ (Impr.) Care apar╚Ťine popula╚Ťiei indigene a Americii, privitor la aceast─â popula╚Ťie. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba indian─â. [Pr.: -di-an] ÔÇô Din fr. indien.
INDO-EUROPE├üN, -─é, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (├Än sintagma) Limbi indo-europene (╚Öi substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezent├ónd continuarea unei limbi neatestate ├«n texte scrise, dar reconstituit─â, ├«n esen╚Ť─â, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire dat─â unui grup de popula╚Ťii care tr─âiau prin mileniul III a Cr. ├«n Asia Central─â, de unde au emigrat mai t├órziu spre vest ╚Öi sud-vest. 3. Adj. Care apar╚Ťine limbilor indo-europene sau popula╚Ťiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. ÔÇô Din fr. indoeurop├ęen.
INDO-IRANI├üN, -─é, indo-iranieni, -e, adj. (├Än sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literar─â clasic─â a Indiei, precum ╚Öi grupul iranian. [Pr.: -ni-an] ÔÇô Din fr. indo-iranien.
INDI├üN2, -─é, indieni, -e, adj. Care apar╚Ťine Indiei sau locuitorilor din India, care este din India. Poporul indian. Limba indian─â. ÔÖŽ (Impropriu) Care face parte din popula╚Ťia indigen─â a Americii. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-an.
INDI├üN3, -─é, indieni, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Indiei. ÔÖŽ (Impropriu) Locuitor indigen din America. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-an.
INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj. (Lingv.; mai ales în expr.) Limbă indo-europeană = limbă neatestată în texte și considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.
indi├ín1 (-di-an) adj. m., s. m., pl. indi├ęni (-di-eni); adj. f. indi├ín─â, pl. indi├ęne
├şndo-europe├ín (-e-u-, -pean) adj. m., pl. ├şndo-europ├ęni; f. ├şndo-europe├ín─â, pl. ├şndo-europ├ęne
├şndo-europe├ín─â (limb─â) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. ├şndo-europ├ęnei
*├şndo-europen├şstic─â (-e-u-) s. f., g.-d. art. ├şndo-europen├şsticii
├şndo-irani├ín (-ni-an) adj. m., pl. ├şndo-irani├ęni (-ni-eni); f. ├şndo-irani├ín─â, pl. ├şndo-irani├ęne
indi├ín adj. m., s. m. (sil. -di-an), pl. indi├ęni (sil. -di-eni); f. sg. indi├ín─â, g.-d. art. indi├ęnei, pl. indi├ęne
indo-europeán adj. m., s. m. european
indo-irani├ín adj. m. (sil. -ni-an), pl. indo-irani├ęni (sil. -ni-eni); f. sg. indo-irani├ín─â, pl. indo-irani├ęne
INDIÁN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic.
INDIÉNI s. pl. v. amerindieni.
INDO-EUROPE├üN, -─é s.m. ╚Öi f. Nume dat unui grup mare de popoare ╚Öi de limbi vorbite ├«n prezent ├«n Europa ╚Öi ├«n alte continente, reprezent├ónd continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituit─â prin metoda comparativ-istoric─â. // adj. Care apar╚Ťine acestui grup etnolingvistic; referitor la acest grup. [Pron. -pean. / cf. fr. indo-europ├ęen].
INDI├üN2, -─é I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din India. 2. amerindian. II. adj. care apar╚Ťine Indiei; indic; hindus (1). ÔÖŽ arta ~─â = art─â care s-a dezvoltat de la sf├ór╚Öitul mileniului IV a. Chr., ├«n cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului ╚Öi a brahmanismului. (< fr. indien)
INDO-EUROPE├üN, -─é I. s. m. f. grup mare de popoare ╚Öi de limbi vorbite ├«n prezent ├«n Europa ╚Öi ├«n alte continente, reprezent├ónd continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituit─â prin metoda comparativ-istoric─â. II. adj. referitor la aceste limbi sau la popula╚Ťiile care le vorbeau. (< fr. indo-europ├ęen)
INDO-IRANI├üN, -─é adj. limbi ─Ľne = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literar─â clasic─â a Indiei, precum ╚Öi grupul iranian. (< fr. indo-iranien)
indi├ín (indi├ín─â), adj. ÔÇô Care face parte din popula╚Ťia Indiei. De la India (sec. XIX). ÔÇô Der. indienesc, adj. (indian), sec. XVII, ast─âzi ├«nv.; indic, adj. (indian); indian, s. m. (locuitor din India); indian, s. n. (╚Ťes─âtur─â de bumbac fin─â, pentru lenjerie); indian─â, s. f. (pr─âjitur─â cu fri╚Öc─â acoperit─â cu ciocolat─â); indianc─â, s. f. (locuitoare din India); indiene╚Öte, adv. (ca indienii).
INDI├üN2 ~├ín─â (~├ęni, ~├ęne) 1) Care apar╚Ťine Indiei sau popula╚Ťiei ei; din India. 2) Care apar╚Ťine uneia dintre popula╚Ťiile b─â╚Ötina╚Öe din America; amerindian. [Sil. -di-an] /<fr. indien
INDI├üN3 ~├ín─â (~├ęni, ~├ęne) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Indiei sau este originar─â din India. 2) Persoan─â apar╚Ťin├ónd uneia dintre popula╚Ťiile b─â╚Ötina╚Öe din America; amerindian. [Sil. -di-an] /<fr. indien
INDIÁNĂ1 f. mai ales art. Limba indienilor. /<fr. indien
Indo-european a. care apar╚Ťine Indiei ╚Öi Europei: se zice de grupul de limbi numite ╚Öi arice: sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germana, slava.
*Indi├ín, -─â s. ╚Öi adj. Om din India. Adj. ─Čndic.
*indo-e┼şrope├ín, -─â s., pl. en─ş, ene, indo-e┼şrope┼ş, -├ę─şe s., pl. e─ş, e─şe ╚Öi indo-germ├ín, -─â s. Om din familia indoe┼şripe─şe, Ar (Aryas). Adj. Popoarele indo-e┼şrope─şe (V. europe┼ş). ÔÇô Aceste popoare se numesc indo-e┼şrope─şe fiind-c─â se ├«ntind din India p├«n─â la extremitatea E┼şrope─ş. Germani─ş le numesc indo-germane. Ele s├«nt: Indieni─ş (Hindu), Iranieni─ş (Per╚Öi─ş), Armeni─ş, Greci─ş, Albaneji─ş, Itali─ş (Latini─ş), Cel╚Ťi─ş, Germani─ş (German─ş, Anglo-Saxon─ş ╚Öi Scandinav─ş), Litvani─ş ╚Öi Slavi─ş.
INDIAN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic.
INDIENI s. pl. amerindieni (pl.), piei-ro╚Öii (pl.). (~ii reprezint─â popula╚Ťia b─â╚Ötina╚Ö─â din America.)
INDIAN, OCEANUL ~ v. Oceanul Indian.
INDI├üN1, -─é (< fr.) s. m.; i f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Locuitor al Indiei. 2. Adj. Care apar╚Ťine Indiei sau popula╚Ťiei ei. ÔŚŐ Arta i. = arat care s-a dezvoltat de la sf├ór╚Öitul mileniului al IV-lea ├«. Hr., ├«n cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului ╚Öi brahmanismului. Cunoa╚Öte mai multe perioade ├«n evolu╚Ťia sa. Cele mai vechi vestigii de arhitectur─â sunt cele rupestre (sanctuare, m─ân─âstiri). Din sec. 4 ├«. Hr. apar construc╚Ťii ├«n lemn, c─âr─âmid─â ╚Öi piatr─â, ale c─âror propor╚Ťii cresc mereu ├«n secolele urm─âtoare, decora╚Ťia devenind din ce ├«n ce mai abundent─â. Legate de arhitectur─â, se dezvolt─â sculptura (reliefuri narative, de ex. la Gandhara, sec. 2-4; Ajanta, Ellora, sec. 6-8) ╚Öi pictura mural─â, care atinge apogeul la Ajanta. Importante sunt ╚Öi sculpturile ├«n ronde-bosse reprezent├ónd zeit─â╚Ťi (Buddha, ╚śiva) de o mare puritate a formelor, pline de gra╚Ťie, armonie ╚Öi virtuozitate ├«n redarea mi╚Öc─ârii. Al─âturi de artele decorative, cultivate ├«n toate epocile, ├«n sec. 16-18 cunoa╚Öte o mare ├«nflorire miniatura (╚ścoala din Bengal, sec. 12-19, ╚ścoala mongol─â, sec. 17). Ast─âzi, a.i. se dezvolt─â at├ót ├«n sensul vechilor tradi╚Ťii locale, c├ót ╚Öi al asimil─ârii celor mai noi tendin╚Ťe ale artei moderne a sec. 20.
INDO-EUROPE├üN, -─é (< fr.) adj., s. m. pl. 1. Adj. Limbi indo-europene = cea mai mare familie de limbi vorbite din lume cuprinz├ónd majoritatea limbilor din Europa ╚Öi multe din Asia, r─âsp├óndite ├«n America ╚Öi Australia, iar ca limbi secundare ├«n Africa ╚Öi Oceania. Sunt vorbite de c. jum─âtate din popula╚Ťia grobului. Reprezint─â continuarea unei limbi neatestate, dar care a fost reconstituit─â, ├«ncep├ónd din sec. 19, prin metoda comparativ-istoric─â (Fr. Bopp fiind cel care i-a stabilit principalele tr─âs─âturi). Numeroasele ei ramuri sunt grupate ├«n dou─â tipuri: kentum (greac─â, italic─â ÔÇô din principala ei reprezentant─â, latina, deriv─â ramura romanic─â actual─â ÔÇô celtic─â, germanic─â, ilir─â, toharic─â, hitit─â) ╚Öi satem (indo-iranian─â, armean─â, slav─â, baltic─â, trac─â, frigian─â). Denumirea de i.-e. (dat─â de Th. Young, ├«n 1814) este conven╚Ťional─â; ea a fost consacrat─â prin tradi╚Ťie ╚Öi s-a bazat pe extensiunea ei geografic─â. 2. S. m. pl. Denumire dat─â unui grup de popula╚Ťii care tr─âiau prin milen. 3 ├«. Hr. ├«n regiunile Asiei Centrale, de unde au emigrat mai t├órziu spre V ╚Öi SV. 3. Adj. Privitor la limbile indo-europene, care apar╚Ťine acestor limbi.
INDO-IRANIÁN, -Ă (< fr.) adj. Limbi indo-iraniene = ansamblul lingvistic alcătuit din limbile indo-ariene și iraniene.
OCEANUL INDIAN, ocean cuprins ├«ntre Africa (la V), Asia (la N ╚Öi NE), Australia (la E) ╚Öi Antarctica (la S), care comunic─â larg cu Oc. Atlantic, ├«n zona de S a Capului Bunei Speran╚Ťe, ╚Öi cu Oc. Pacific prin intermediul str├ómtorilor ╚Öi al m─ârilor din Arh. Malaez ╚Öi prin zona de la S de Tasmania; 73,4 mil. km2 (74,9 mil. km2, cu m─ârile m─ârgina╚Öe ÔÇô al treilea ca m─ârime, dup─â Oc. Pacific ╚Öi Atlantic). Ad. max.: 7.450 m (fosa Java). Ad. medie: 3.897 m. ├Än partea central─â a fundului oceanului se afl─â un lan╚Ť muntos submarin, care se prelunge╚Öte spre S cu c├óteva ramifica╚Ťii. ├Än V se afl─â ins. Madagascar, iar ├«n N ins. Ceylon. ├Än cadrul O.I. se afl─â arhipelagul Andaman ╚Öi Nicobar, Lakshadweep, Maldive, Mscarene, Seychelles ╚Ö.a. M─ârile m─ârgina╚Öe, sunt: Marea Ro╚Öie, Marea Arabiei, Marea Andaman, Marea Timor. Golfuri: Aden, Oman, Persic, Bengal. Salinitate medie: 33-36,5ÔÇ░. ├Än N sunt curen╚Ťi marini determina╚Ťi de musoni, iar ├«n S se formeaz─â un curent alizeic cu dou─â ramuri: al Mozambicului ╚Öi al Madagascarului. Prin O.I. trec importante linii de naviga╚Ťie maritim─â care leag─â Europa de Asia de S, SE ╚Öi E, cu Australia ╚Öi Africa de E.
INDIÁN, -Ă adj. (< fr. indien): în sintagma limbă indiană (v.).
INDI├üN─é s. f. (< fr. indian): nume generic pentru un mare num─âr de idiomuri apar╚Ťin├ónd unei mari familii indo-europene, vorbite ├«n India, Ceylon, Pakistan, Birmania ╚Öi Peninsula Indochina. Acest grup de limbi este prezentat adesea cu cel iranian sub numele de limbi indo-iraniene sau de limbi ariene. Limbile indiene sunt atestate ├«n trei faze ale evolu╚Ťiei lor: indiana veche (cunoscut─â sub dou─â forme diferite: vedica ╚Öi sanscrita); indiana medie (reprezentat─â prin limbi comune, populare, dezvoltate paralel, denumite pr─ükrit, bazate par╚Ťial pe limba vorbit─â ╚Öi pe sanscrita clasic─â ╚Öi folosite ├«n literatura liric─â ╚Öi dramatic─â, al─âturi de sanscrit─â, ╚Öi prin limbi religioase, dintre care celebr─â este p─üli); indiana modern─â (format─â ├«n jurul anului 1000 e. n. ╚Öi reprezentat─â prin mai multe grupuri de limbi, ├«ntre care se deta╚Öeaz─â grupul central, din care face parte limba hindi, devenit─â limba de stat a Indiei). I. folose╚Öte sistemul de scriere alfabetic─â literal─â (care noteaz─â fonemele).
INDO-EUROPE├üN, -─é adj. (cf. fr. indo-europ├ęen): ├«n sintagma limb─â indo-european─â (v.).
INDO-EUROPE├üN─é s. f. (< adj. indo-european, -─â, cf. fr. indo-europ├ęenne): limb─â vorbit─â acum c├óteva mii de ani, neatestat─â ├«n texte, dar reconstituit─â, ├«n esen╚Ť─â, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. Este considerat─â baz─â a limbilor indian─â veche (sanscrit─â ╚Öi vedic─â), greac─â veche, iranian─â, hitit─â, toharic─â, latin─â, osc─â, umbrian─â, falisc─â, venet─â, mesapic─â, slav─â comun─â, germanic─â comun─â, celt─â (celtic─â), baltic─â, armean─â, albanez─â, macedonean─â antic─â, frigian─â, trac─â ╚Öi ilir─â, care au ap─ârut ca rezultat al diferen╚Ťelor dialectale existente ├«nc─â din acea vreme ╚Öi ad├óncite ulterior prin desp─âr╚Ťirea lor din trunchiul comun (cele mai apropiate dintre aceste limbi de i.-o. sunt socotite limbile slave, deoarece au un caracter mai arhaic, mai conservator dec├ót celelalte). I se mai spune ╚Öi indo-europeana comun─â. Lingvistul german August Schleicher (1821-1868) este primul cercet─âtor care a reu╚Öit s─â determine tr─âs─âturile acestei limbi-baz─â.
PLECTRANTHUS LÔÇÖHerit., URZIC─é INDIAN─é, fam, Labiatae. Gen originar din Africa de S, Asia, Australia, cca 12 specii, erbacee, mai rar lemnoase, cca 1 m ├«n─âl╚Ťime, aromatice. Frunze verzi, din╚Ťate, lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate, albastre, puternic mirositoare, apar la sf├«r╚Öitul verii, caliciu campanulat cu lacinii, corol─â cu tub cilindric, limbul bilabiat, 4 stamine dintre cacre 2 mai lungi, ovar superior format din 2 c├órpele divizate fiecare ├«n 2 loji false, uniloculare ╚Öi uniovulate. Fruct format din 4 nucule ├«nchise ├«n caliciu.

Indieni dex online | sinonim

Indieni definitie

Intrare: indian (persoan─â) (adj.)
indian 1 adj. adjectiv
  • silabisire: in-di-an
Intrare: indo-european (adj.)
european 1 adj. adjectiv
  • silabisire: e-u-ro-pean
indian 1 adj. adjectiv
  • silabisire: in-di-an
indo-european adjectiv
  • silabisire: in-do-e-u-ro-pean
Intrare: indo-european─â
indo-european─â substantiv feminin
  • silabisire: in-do-e-u-ro-pean
indian 1 adj. adjectiv
  • silabisire: in-di-an
european 1 adj. adjectiv
  • silabisire: e-u-ro-pean
Intrare: indo-europenistic─â
indo-europenistic─â (numai) singular substantiv feminin
  • silabisire: -e-u-
indian 1 adj. adjectiv
  • silabisire: in-di-an
europenistic─â substantiv feminin
Intrare: indo-iranian
indo-iranian adjectiv
  • silabisire: -ni-an
indian 1 adj. adjectiv
  • silabisire: in-di-an
iranian 1 adj. adjectiv
  • silabisire: -ni-an
Intrare: indieni
indieni
Intrare: indian (persoan─â) (s.m.)
indian 3 s.m. admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: in-di-an
Intrare: indo-european (s.m.)
european 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: e-u-ro-pean
indo-european substantiv masculin
  • silabisire: in-do-e-u-ro-pean
indian 3 s.m. admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: in-di-an