indicator definitie

29 definiții pentru indicator

INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. 1. Adj. Care indică, care face cunoscut. II. 1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord = ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur.
INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s. n., s. m. I. 1. Adj. Care indică, care face cunoscut. II. 1. S. n. Aparat, instrument, dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. ◊ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord = ochi magic. 2. S. n. Semnal, simbol etc. care servește la indicarea direcției, distanței sau etapelor unui drum. 3. S. m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S. n. Text tipărit care servește ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de prețuri. 5. S. m. Substanță cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. – Din fr. indicateur.
INDICATÓR1, (1) indicatoare, s. n., (2) indicatori, s. m. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. Ar trebui să trecem pe la cabina de comandă să verificăm indicatoarele. SEBASTIAN, T. 94. ♦ Obiect (jalon, săgeată etc.) care servește pentru a indica direcția, etapele, distanța unui drum. Indicator de drum. Indicator kilometric. ♦ Text tipărit, carte sau broșură (cu planșe, tabele etc.) care servește ca îndrumător. Indicator de prețuri. Indicator al străzilor din Capitală. 2. Substanță cu ajutorul căreia se determină sfîrșitul unei reacții chimice sau se stabilește dacă o substanță are un caracter acid sau bazic.
INDICATÓR2, -OÁRE, indicatori, -oare, adj. Care indică, arată, face cunoscut. Tabele indicatoare.
indicatór1 adj. m., pl. indicatóri; f. sg. și pl. indicatoáre
indicatór2 (număr, substanță) s. m., pl. indicatóri
indicatór3 (dispozitiv, semnal, text) s. n., pl. indicatoáre
indicatór adj. m., pl. indicatóri; f. sg. și pl. indicatoáre
indicatór (expresie numerică, substanță) s. m., pl. indicatóri
indicatór (dispozitiv, semnal, text) s. n., pl. indicatoáre
INDICATÓR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. coordonator, jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stâlp de piatră.) 4. s. indicator de acord v. ochi magic; indicator de sintonie v. ochi magic. 5. s. indicator radioactiv v. trasor. 6. s. semnal. (~ de circulație.)
INDICATÓR, -OÁRE adj. Care indică, care face cunoscut. // s.n. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. Semn de indicare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. Lucrare folosită ca îndrumător. // s.m. Substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. // s.f. (Mat.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. [Cf. fr. indicateur].
INDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția. 2. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. 3. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. (< fr. indicateur)
INDICATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care indică; care furnizează o indicație. /<fr. indicateur
INDICATÓR2 ~oáre n. 1) Semn (săgeată, tăbliță etc.) care indică direcția sau distanța. ~ rutier. ~ kilometric. 2) Ac la instrumentele de măsurat care indică valorile unei mărimi variabile; indice; arătător. 3) Lucrare tipărită care furnizează informații privitoare la un anumit domeniu. ~ bibliografic. ~ de prețuri. /<fr. indicateur
INDICATÓR3 ~i m. 1) chim. Substanță care, prin schimbarea culorii, semnalează caracterul acid sau bazic al altei substanțe ori sfârșitul unei reacții chimice. 2) Expresie numerică ce caracterizează din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. /<fr. indicateur
indicator m. cel ce indică. ║ n. 1. cărticică de informațiuni: indicatorul căilor ferate; 2. aparat ce servă a indica munca efectuată sau starea de tensiune a aburilor.
*indicatór, -oáre adj. Care indică. S. n., pl. oare. Carte de informațiunĭ: indicatoru căilor ferate. Aparat care indică munca desfășurată saŭ tensiunea aburuluĭ. Degetu arătător, indexu.
INDICATOR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stîlp de piatră.) 4. s. semnal. (~ de circulație.)
INDICATOR DE DRUM instrument care înfățișează situația din punct de vedere al navigației, furnizând date legate de: drumul magnetic sau relevmenatl, capul magnetic obligat, capul magnetic real urmat, abaterea laterală față de un relevment sau un fascicol de direcție, indicații de pantă, indicații de sens „spre” și „de la” un radiofar, indicații de distanță.
INDICATOR DE GLISADĂ clinometru lateral.
INDICATOR DE PANTĂ instrument care indică înclinarea unei aeronave față de un plan orizontal. Indicatoarele de pantă pot fi cu pendul sau cu lichid. Se utilizează indicatorul de pantă longitudinală, care indică unghiul de urcare sau de coborâre a aeronavei, și transversală, care indică înclinarea laterală a avionului. Sin. clinometru sau înclinometru.
INDICATOR DE PREZENTARE aparat de bord care prin intermediul unui ecran vizualizează harta rutei ce urmează a fi străbătută cât și alte elemente (poziția actuală a aeronavei, drumul real urmat, abaterea laterală, drumul de urmat, distanța către punctul obligat al traiectului.
INDICATOR DE RADIOLOCAȚIE, instalație din completul stației de radiolocație, care dă posibilitatea operatorului de radiolocație să aprecieze coordonatele spațiale ale obiectivelor de radiolocație. Există indicator de radiolocație: pentru determinarea distanței de la radiolocator la obiect; de observare radial-circular; pentru determinarea direcției spre obiect; de altitudine; pentru măsurarea înălțimii de zbor a țintelor aeriene.
INDICATOR DE VIRAJ aparat giroscopic care indică viteza unghiulară de rotație a aeronavei în plan orizontal. Este utilizat în special în cadrul zborului fără vizibilitate, dar și pentru controlul calității zborului (corectitudinea manvevrării comenzilor în timpul virajului).
INDICATOR DE VIRAJ ȘI GLISADĂ giroclinometru.
INDICATOR DE VITEZĂ instrument de bord care indică viteza relativă a aeronavei față de aerul în care se deplasează. Indicatoarele de viteză pot fi: cu tub Venturi sau cu tub Pitot. Sin. vitezometru.
MASAJ AL ACULUI INDICATOR exercițiu în planorism ce constă în efectuarea comenzilor după indicatorul de viraj, fiind util în zborul instrumental.
INDICATÓR, -OÁRE (<fr.) adj., subst. I. Adj. Care indică. II. 1. S. n. Instrument, dispozitiv sau element al unui sistem tehnic care indică valoarea unei mărimi (ex. i. de nivel, i. de presiune etc.). ◊ (TELEC.) I. de acord (sau de sintonie) = ochi magic. 2. S. n. Inscripție, simbol sau semnal care atrage atenția sau care dă anumite indicații (ex. i. de circulație). 3. S. m. (CHIM.) Substanță folosită în analiza volumetrică pentru determinarea punctului de echivalență în reacțiile de neutralizare și pentru determinarea practică a pH-ului unei soluții. 4. S. m. (EC.) Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează un fenomen social-economic din punct de vedere al compoziției, structurii, lui în timp (creșterii sau descreșterii), al legăturii lui reciproce cu alte fenomene etc. Poate fi exprimat în unități de măsură naturale, natural-convenționale și monetare, în mărime absolută, relativă și medie. ◊ I. statistic exprimă numeric un rezultat efectiv al unui proces. 5. S. n. (BOT.) Specie caracteristică unui climat, sol sau altor condiții de mediu dintr-o anumită regiune sau dintr-un anumit habitat. III. S. f. (MAT.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. IV. S. n. Indicatorul unei mulțimi = funcție definită pe o mulțime ce include mulțimea dată și care ia valoarea unu pentru elementele mulțimii date și valoarea zero pentru elementele ce nu-i aparțin ei; funcție caracteristică. ◊ Indicatorul lui Euler = numărul numerelor prime mai mici decât un număr dat și prime cu acesta. Se mai numește și funcția lui Euler. Simbol: φ (n). De ex. φ (10) = 4, φ(1) = 1, φ (17) = 16.

indicator dex

Intrare: indicator (adj.)
indicator adjectiv substantiv neutru
Intrare: indicator (s.m.)
indicator substantiv neutru substantiv masculin