Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru indicare

INDIC├ü, indic, vb. I. Tranz. 1. A ar─âta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). ÔÇô Din fr. indiquer, lat. indicare.
INDIC├üRE, indic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a indica ╚Öi rezultatul ei; ar─âtare, semnalare; recomandare. ÔÇô V. indica.
INDIC├ü, ind├şc, vb. I. Tranz. 1. A ar─âta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). ÔÇô Din fr. indiquer, lat. indicare.
INDIC├üRE, indic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a indica ╚Öi rezultatul ei; ar─âtare, semnalare; recomandare. ÔÇô V. indica.
INDIC├ü, ind├şc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte concrete sau, mai ales, la no╚Ťiuni abstracte) A ar─âta, a face cunoscut, a semnala. Indic─â mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81. S─â le indice drumul cel adev─ârat ce trebuie s─â urmeze. GHICA, S. 138. 2. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu tratamente sau medicamente) A recomanda, a prescrie. ├Än cazuri de malarie medicii indic─â tratamentul cu chinin─â.
INDIC├üRE, indic─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a indica ╚Öi rezultatul ei; ar─âtare. Indicarea autorilor ╚Öi operelor folosite ├«ntr-o lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â.
indic├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ind├şc─â
indicáre s. f., g.-d. art. indicắrii; pl. indicắri
indic├í vb., ind. prez. 1 sg. ind├şc, 3 sg. ╚Öi pl. ind├şc─â
indicáre s. f., g.-d. art. indicării; pl. indicări
INDIC├ü vb. 1. v. ar─âta. 2. v. trasa. 3. a ar─âta, a preciza, a spune, (├«nv. ╚Öi reg.) a semna, (├«nv.) a permite, (grecism ├«nv.) a prohdeorisi. (Dup─â cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog ╚Öi data.) 5. a ar─âta, a men╚Ťiona, a preciza, a semnala, a specifica, (├«nv.) a specializa. (Vom ~ urm─âtoarele recomand─âri...) 6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a ar─âta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ ├«nving─âtorii ├«n concurs.) 9. v. marca. 10. v. ├«nregistra. 11. v. denota. 12. v. demonstra.
INDIC├üRE s. 1. v. trasare. 2. v. prescriere. 3. v. semnalare. 4. men╚Ťionare, precizare, specificare. (~ unui lucru.) 5. ar─âtare, desemnare, semnalare. (Tabel cu ~ ├«nving─âtorilor ├«ntr-un concurs.)
INDIC├ü vb. I. tr. 1. A ar─âta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. ind├şc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].
INDIC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a indica; ar─âtare, semnalare; recomandare. [< indica].
INDICÁ vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)
A INDIC├ü ind├şc tranz. 1) (fiin╚Ťe, lucruri, situa╚Ťii etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a ar─âta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o re╚Ťet─â) ├«n scopul ├«ns─ân─âto╚Öirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare
indicà v. 1. a arăta; 2. fig. a denota: asta indică o mare răutate.
*ind├şc, a -├í v. tr. (lat. in-dico, -dic├íre; fr. indiqu├ęr. V. dedic). Ar─ât, dezignez ceva sa┼ş pe cineva. Ar─ât, spun cu─şva ce─şa ce caut─â: a indica o strad─â. Determin, spun: a indica cauzele unu─ş fenomen. Denot, ├«nsemn: asta indic─â mare r─âutate. ÔÇô Ma─ş corect ar fi ├şndic, ca pr├ędic.
INDICA vb. 1. a ar─âta, (├«nv.) a spune. (I-a ~ drumul, c─ârarea.) 2. a ar─âta, a trasa. (A ~ cuiva calea de urmat.) 3. a ar─âta, a preciza, a spune, (├«nv. ╚Öi reg.) a semna, (├«nv.) a permite, (grecism ├«nv.) a prohdeorisi. (Dup─â cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog ╚Öi data.) 5. a ar─âta, a men╚Ťiona, a preciza, a semnala, a specifica, (├«nv.) a specializa. (Vom ~ urm─âtoarele recomand─âri...) 6. a prescrie, a recomanda, (pop.) a scrie. (├Äi ~ un tratament.) 7. a aminti, a ar─âta, a cita, a men╚Ťiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (├«nv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ ├«ntr-un document.) 8. a ar─âta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ ├«nving─âtorii ├«n concurs.) 9. a ar─âta, a ├«nsemna, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 10. a ar─âta, a ├«nregistra, a marca. (Termometrul ~ o temperatur─â ridicat─â.) 11. a ar─âta, a atesta, a denota, a releva, a tr─âda, a v─âdi. (~ o proast─â cre╚Ötere.) 12. a demonstra, a dovedi, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitur─â.)
INDICARE s. 1. ar─âtare, trasare. (~ c─âii de urmat.) 2. prescriere, recomandare. (~ unui tratament.) 3. amintire, citare, men╚Ťionare, men╚Ťiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 4. men╚Ťionare, precizare, specificare. (~ unui lucru.) 5. ar─âtare, desemnare, semnalare. (Tabel cu ~ ├«nving─âtorilor ├«ntr-un concurs.)
OFI╚ÜER CU DIRIJAREA AVIA╚ÜIEI ╚śI INDICAREA OBIECTIVELOR ofi╚Ťer de avia╚Ťie trimis ├«n dispozitivul de lupt─â al unit─â╚Ťilor mecanizate din primul e╚Öalon, ├«nzestrat cu mijloace de transmitere sol-aer, ├«n scopul dirij─ârii avia╚Ťiei de sprijin asupra obiectivelor inamicului ce urmeaz─â a fi nimicite, indic├óndu-le ╚Öi u╚Öur├ónd descoperirea acestora. Observarea se face direct cu ajutorul indicatorului optic circular al sta╚Ťiei de radioloca╚Ťie, la dispozi╚Ťia ofi╚Ťerului, sau prin precedarea forma╚Ťiei de avioane de c─âtre un avion de cercetare, dirijat prin radioloca╚Ťie la obiectiv de ofi╚Ťerul cu dirijarea pe baza indica╚Ťiilor din h─âr╚Ťile de lucru ale statelor majore ale unit─â╚Ťilor mecanizate.

Indicare dex online | sinonim

Indicare definitie

Intrare: indica (verb)
indica 1 vb. conjugarea I grupa I verb
Intrare: indicare
indicare substantiv feminin