indicațiune definitie

17 definiții pentru indicațiune

INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informație. [Var.: indicațiúne s. f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis.
INDICAȚIÚNE s. f. v. indicație.
INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informație. [Var.: indicațiúne s. f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis.
INDICAȚIÚNE s. f. v. indicație.
INDICÁȚIE, indicații, s. f. Îndrumare, lămurire, recomandare. Încearcă să refaci nuvela, ținînd seama de indicațiile noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 5/4. Planul [de reconstrucție a Stalingradului] a fost înfăptuit după indicațiile tovarășului I. V. Stalin. STANCU, U.R.S.S. 202. După indicațiile lui Grigore, sania Nadinei o luă înainte. REBREANU, R. I 214.
indicáție (-ți-e) s. f., art. indicáția (-ți-a), g.-d. art. indicáției; pl. indicáții, art. indicáțiile (-ți-i-)
indicáție s. f. (sil. -ți-e), art. indicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. indicáției; pl. indicáții, art. indicáțiile (sil. -ți-i-)[1]
INDICÁȚIE s. 1. v. directivă. 2. v. prevedere. 3. informație, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare,) 4. prescripție, regulă, (înv.) ustav. (Câteva ~ii pentru...) 5. v. aviz. 6. v. instrucțiuni. 7. însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 8. dovadă.[1]
INDICÁȚIE s.f. Îndrumare, informație, indiciu, lămurire, recomandare. [Gen. -iei, var. indicațiune s.f. / cf. fr. indication, lat. indicatio].
INDICAȚIÚNE s.f. v. indicație.
INDICÁȚIE s. f. îndrumare, informație, indiciu, lămurire. (< fr. indication, lat. indicatio)
INDICÁȚIE ~i f. 1) Fapt care indică; semn aparent care indică ceva (cu probabilitate). 2) Ceea ce este indicat; lămurire; îndrumare; recomandare. A urma ~ile primite. [G.-D. indicației] /<fr. indication, lat. indicatio, ~onis[1]
indicați(un)e f. 1. acțiunea de a indica; 2. informațiune, indiciu; indicațiune falșă.
*indicațiúne f. (lat. indicátio, -ónis. V. dedicațiune). Acțiunea de a indica. Informațiune, lucru care-țĭ indică ceva. – Și -áție.
INDICAȚIE s. 1. directivă, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~iile primite.) 2. precizare, prescripție, prevedere, (înv.) scriptură, (grecism înv.) prohdiorihmos. (~ legii.) 3. informație, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare.) 4. prescripție, regulă, (înv.) ustav. (Cîteva ~ pentru...) 5. aviz, instrucțiuni (pl.), prescripție, recomandare, recomandație. (După ~ medicului.) 6. explicație, instrucțiuni (pl.), îndrumare, lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 7. însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...) 8. dovadă, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ii în acest sens.)
agogice, indicații și semne ~. Ad libitum*, senza misura, a suo arbitrio, a piacere*, a capricio* etc. indică o interpretare liberă, bogată în efecte agogice. Accelerando*, stringendo*, indică grăbirea iar rallentando*, ritardando*, ritenuto*, încetinirea treptată a mișcării până la proxima indicație de tempo (2). Semnele de cezură* (’; /; //) scrise după o notă (1) sau pe o bară (II, 3) de măsură indică o scurtă suspendare prin pauză*, a pulsației metrice, iar coroana* aplicată pe o notă, pe o pauză sau pe o bară de măsură – oprirea pulsației sau prin lungirea notei sau a pauzei; aceste semne apar și combinate, respectiv peste semnele de cezură /, //, ///, se aplică câte o coroană* ( ̯ ). Etnomuzicologia* folosește semnele ∪ ∩ prin care se indică câte o minimă lungire respectiv scurtare a notei corespunzătoare, acestea însă sunt de cele mai multe ori maniere de domeniul rubato-ului. A. și, în același timp, dinamice*: calando*, smorzando*, morendo*, deficiendo.
dinamice, indicații și semne ~, Forte* și derivatele sale (f, ff, fff, ffff, fffff) indică nuanțe (relativ) tari; piano* și derivatele sale (p, pp, ppp) nuanțe slabe; mezza voce*, mezzoforte* (mf), mezzopiano (mp), poco forte, poco piano nuanțe medii, intermediare, più forte și più piano nuanțe raportate la nuanța precedentă; crescendo* (cresc., <) întărirea treptată iar de(s)crescendo* sau diminuendo* (dim., ›) slăbirea treptată a intensității*. (Sin.: semne de nuanță). D. care se referă la o singură notă ca fortepiano* (fp), forzato*, sforzato sau sforzando* (fz, sf, sfz), forzatissimo (ffz), mezzofortepiano (mfp) sunt în același timp și indicații de articulare*; rinforzando* (rf, rfz, rinf.), care indică un crescendo* energic și rapid, pe o singură notă sau pe un fragment muzical scurt, uneori apare și ca sin. cu sforzato, iar calando*, deficiendo, morendo* și smorzando* sunt indicații comune dinamicii și agogii*. Există și numeroase indicații de tehnică instr. cu univoce implicații dinamice: organo pleno*, sotto voce* con surdino, una corda* tutte le corde etc.

indicațiune dex

Intrare: indicație
indicațiune substantiv feminin
indicație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e