INDEZIRÁBIL, -Ă, indezirabili, -e, adj. Care nu este dorit; nedorit, neplăcut. – Din fr. indésirable.

INDEZIRÁBIL, -Ă, indezirabili, -e, adj. Care nu este dorit; nedorit, neplăcut. – Din fr. indésirable.

INDEZIRÁBIL, -Ă, indezirabili, -e, adj. Care nu este dorit, nedorit. Multe guverne îl socoteau indezirabil, interzicîndu-i intrarea în țară. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 6/1.

indezirábil adj. m., pl. indezirábili; f. indezirábilă, pl. indezirábile

indezirábil adj. m., pl. indezirábili; f. sg. indezirábilă, pl. indezirábile

INDEZIRÁBIL adj. nedorit. (O persoană ~.)

INDEZIRÁBIL, -Ă adj. Care nu este dorit; nedorit, neplăcut. [Cf. fr. indésirable].

INDEZIRÁBIL, -Ă adj. care nu este dorit; nedorit, neplăcut. (< fr. indésirable)

INDEZIRÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu este dorit; nedorit. /<fr. indésirable

*indezirábil, -ă adj. (fr. indésirable). Barb. Nedorit, antipatic.

INDEZIRABIL adj. nedorit. (O persoană ~.)