indexare definitie

2 intrări

13 definiții pentru indexare

INDEXÁ, indexez, vb. I. Tranz. 1. A întocmi un index (1). 2. A introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index (1). 3. (Economie) A corela variațiile unei valori, cu valoarea elementului de referință. ♦ Spec. A corela salariile cu nivelul prețurilor. – Din fr. indexer.
INDEXÁRE, indexări, s. f. Acțiunea de a indexa și rezultatul ei. – V. indexa.
INDEXÁ, indexez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A întocmi un index (1). 2. A introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index (1). 3. (Economie) A corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de referință. ♦ Spec. A corela salariile cu nivelul prețurilor. – Din fr. indexer.
INDEXÁRE, indexări, s. f. Acțiunea de a indexa și rezultatul ei. – V. indexa.
*indexá (a ~) vb., ind. prez. 3 indexeáză
*indexáre s. f., g.-d. art. indexắrii; pl. indexắri
indexá vb., ind. prez. 1 sg. indexéz, 3 sg. și pl. indexeáză
INDEXÁ vb. I. tr. 1. A întocmi un index. 2. A atribui un indice de clasificare unui document. [< fr. indexer].
INDEXÁRE s.f. Acțiunea de a indexa și rezultatul ei. [< indexa].
INDEXÁ vb. tr. 1. a întocmi un index. ◊ a introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index. 2. a atribui un indice de clasificare unui document. 3. a modifica salariile, pensiile etc. în funcție de un indice economic sau monetar; a compensa; a corela veniturile cu prețurile. 4. (inform.) a indica, într-o instrucțiune, că trebuie adăugat conținutul unui index (I, 1). (< fr. indexer)
A INDEXÁ ~éz tranz. 1) (documente) A înzestra cu un indice de clasificare. 2) (autori, cuvinte etc.) A introduce într-un index. 3) ec. (variații ale unui element) A raporta la un indice determinat. /<fr. indexer
indexá vb. I (ec.) A modifica salariile, pensiile etc. în funcție de un indice economic sau monetar; a compensa ◊ „În ultimul moment suntem informați de la Oficiul Central de plată a Pensiilor că atât indemnizațiile și sporurile IOVR, cât și pensiile nu vor putea fi indexate decât în decembrie. a.c.” R.l. 20 XI 91 p. 2. ◊ „Vor urma alte taxe. Și aceeași sărăcie. Ambele indexate – adică amplificate – corespunzător.” R.l. internaț. 19 VII 95 p. 2 (din fr. indexer; PR 1948)
indexáre s. f. **1. Acțiunea de a alcătui un index ◊ „Organizarea muncii intelectuale de documentare prin rezumări de texte sau «indexări» bibliografice [...] sunt tot atâtea domenii larg tributare noilor metode de cercetare.” Cont. 10 XII 65 p. 8. **2. Acțiunea de a modifica salariile, pensiile etc. în funcție de un indice economic sau monetar ◊ „[...] guvernul se va întruni din nou, luând în dezbatere și proiectul de hotărâre privind indexarea și compensarea salariilor, pensiilor (inclusiv ale agricultorilor), asigurărilor sociale.” R.l. 26 XI 92 p. 3. ◊ „[...] procentul indexării de 17,7% reprezintă, de fapt, o nouă scădere a salariului real [...]” R.l. 27 XI 92 p. 4. ◊ „După informațiile pe care le deținem, pentru perioada ianuarie-aprilie a.c., coeficientul de indexare a salariilor va fi de 9,1%.” R.l. 4 III 93 p. 1; v. și 20 XI 91 p. 3, 2 IV 92 p. 3, 11 VIII 92 p. 3 (sensul 1 din indexa; DN3; sensul 2 din indexa (ec.) din fr. indexer; PR 1948)

indexare dex

Intrare: indexa
indexa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: indexare
indexare substantiv feminin