indexa definitie

8 definiții pentru indexa

INDEXÁ, indexez, vb. I. Tranz. 1. A întocmi un index (1). 2. A introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index (1). 3. (Economie) A corela variațiile unei valori, cu valoarea elementului de referință. ♦ Spec. A corela salariile cu nivelul prețurilor. – Din fr. indexer.
INDEXÁ, indexez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A întocmi un index (1). 2. A introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index (1). 3. (Economie) A corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de referință. ♦ Spec. A corela salariile cu nivelul prețurilor. – Din fr. indexer.
*indexá (a ~) vb., ind. prez. 3 indexeáză
indexá vb., ind. prez. 1 sg. indexéz, 3 sg. și pl. indexeáză
INDEXÁ vb. I. tr. 1. A întocmi un index. 2. A atribui un indice de clasificare unui document. [< fr. indexer].
INDEXÁ vb. tr. 1. a întocmi un index. ◊ a introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index. 2. a atribui un indice de clasificare unui document. 3. a modifica salariile, pensiile etc. în funcție de un indice economic sau monetar; a compensa; a corela veniturile cu prețurile. 4. (inform.) a indica, într-o instrucțiune, că trebuie adăugat conținutul unui index (I, 1). (< fr. indexer)
A INDEXÁ ~éz tranz. 1) (documente) A înzestra cu un indice de clasificare. 2) (autori, cuvinte etc.) A introduce într-un index. 3) ec. (variații ale unui element) A raporta la un indice determinat. /<fr. indexer
indexá vb. I (ec.) A modifica salariile, pensiile etc. în funcție de un indice economic sau monetar; a compensa ◊ „În ultimul moment suntem informați de la Oficiul Central de plată a Pensiilor că atât indemnizațiile și sporurile IOVR, cât și pensiile nu vor putea fi indexate decât în decembrie. a.c.” R.l. 20 XI 91 p. 2. ◊ „Vor urma alte taxe. Și aceeași sărăcie. Ambele indexate – adică amplificate – corespunzător.” R.l. internaț. 19 VII 95 p. 2 (din fr. indexer; PR 1948)

indexa dex

Intrare: indexa
indexa verb grupa I conjugarea a II-a