INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.

INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.

INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. Care este atît de solid, atît de trainic, încît nu poate fi distrus, dărîmat, nimicit. Forța și invincibilitatea partidului constau în legăturile sale indestructibile cu masele, cu poporul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.

indestructíbil (-des-truc- / -de-struc-) adj. m., pl. indestructíbili; f. indestructíbilă, pl. indestructíbile

indestructíbil adj. m. (sil. mf. -struc-), pl. indestructíbili; f. sg. indestructíbilă, pl. indestructíbile

INDESTRUCTÍBIL adj. indisolubil, (livr.) indelebil, rezistent, trainic. (Legătură ~.)

Indestructibil ≠ destructibil

INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. (Adesea fig.) Care nu se poate distruge; trainic, rezistent. [Cf. fr. indestructible].

INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi distrus; trainic, rezistent. (< fr. indestructible)

INDESTRUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi (sau pare a nu putea fi) distrus. 2) fig. Care durează multă vreme; trainic; durabil. Solidaritate ~ă. [Sil. -de-struc-] /<fr. indestructible

indestructibil a. ce nu poate fi distrus.

*indestructíbil, -ă adj. (d. destructibil; fr. indestructible). Care nu se poate distruge. Adv. În mod indestructibil.

INDESTRUCTIBIL adj. indisolubil. (Legătură ~.)