indestructibil definitie

13 definiții pentru indestructibil

INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.
INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.
INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. Care este atît de solid, atît de trainic, încît nu poate fi distrus, dărîmat, nimicit. Forța și invincibilitatea partidului constau în legăturile sale indestructibile cu masele, cu poporul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.
indestructíbil (-des-truc- / -de-struc-) adj. m., pl. indestructíbili; f. indestructíbilă, pl. indestructíbile
indestructíbil adj. m. (sil. mf. -struc-), pl. indestructíbili; f. sg. indestructíbilă, pl. indestructíbile
INDESTRUCTÍBIL adj. indisolubil, (livr.) indelebil, rezistent, trainic. (Legătură ~.)
Indestructibil ≠ destructibil
INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. (Adesea fig.) Care nu se poate distruge; trainic, rezistent. [Cf. fr. indestructible].
INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi distrus; trainic, rezistent. (< fr. indestructible)
INDESTRUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi (sau pare a nu putea fi) distrus. 2) fig. Care durează multă vreme; trainic; durabil. Solidaritate ~ă. [Sil. -de-struc-] /<fr. indestructible
indestructibil a. ce nu poate fi distrus.
*indestructíbil, -ă adj. (d. destructibil; fr. indestructible). Care nu se poate distruge. Adv. În mod indestructibil.
INDESTRUCTIBIL adj. indisolubil. (Legătură ~.)

indestructibil dex

Intrare: indestructibil
indestructibil adjectiv
  • silabisire: -struc-